Recent m-am uitat la o “emisiune” la postul tv … (nici nu vreau să-i dau numele). Se numeşte “mai ai ceva de spus”.
Sunt sigur că a fost una la comandă, deoarece ştiu asta
“Vinovatul” acestei emisiuni a fost interviul cu Mihai Ghimpu, preşedintele PL, publicat în “TIMPUL”. Şi, mai ales, întrebarea ce viza centrul “Buciumul”.
Dar ce invitaţi de “calibru” au fost la această dezbatere. De o mai mare dragoste să te uiţi, să râzi şi, totodată, să te enervezi. E vorba, desigur, de Tudor Tătaru, apărătorul secerei şi ciocanului, Oleg Cristal, editorialist la cel mai “credibil” ziar din lume şi Sergiu Batog de la … (acelaşi post tv), cel căruia îi place să-şi arate fundul. Toţi în frunte cu moderatorul Vsevolod Ciornei, care încerca din răsputeri să fie un jurnalist bun, dar nu-i ieşea.
Am asistat, de fapt, la un atac asupra proaspătului primar de Chişinău şi asupra majorităţii ne-comuniste din CMC şi… la o lingere de c.r a comuniştilor şi a lui Voronin în particular. Vom vedea dacă vor reacţiona în vreun fel. Chipurile “dacă era ales Voronin atunci, în ‘98, demult eram în Europa” şi aşa mai departe.
Dacă s-a dorit a fi o dezbatere “după cum scrie în carte”, adică să se respecte regulile deontologiei profesionale a jurnalistului, trebuiau să fie invitaţi, pe lângă Tătaru, dl C. Tănase, pentru că în ziarul lui a apărut interviul şi, totodată, ca şi analist sau comentator (deşi, dl Tănase n-are ce căuta la astfel de circuri) şi dl Ghimpu, care era vizat. Atunci era cu adevărat o emisiune bună, indiferent cu ce se alegeau telespectatorii. Da în general, nici nu trebuia să aibă loc o astfel de emisiune, pe o astfel de temă.

Astăzi am mers la urnele de vot pentru a ne alege, în sfârşit, primarul. După un milion de tentative. Ziua a fost una calmă. Poate chiar înspăimântător de calmă. O linişte misterioasă care anunţa parcă un deznodământ “ne-fericit”…

Rezultatele preliminare îl dau câştigător pe Dorin Chirtoacă, candidatul PL. Acesta acumulând, potrivit mai multor “numărători”, între 50,49% şi 57%.
Este un rezultat bun, dar deloc surprinzător. Nu era doar clar, dar şi logic cine va câştiga.
(aşa…printre altele… În sfârşit vom avea la un post de conducere o persoană tânără, în jur de 30 de ani, chiar dacă va fi înconjurată de “bătrânei”).

Preşedintele Parlamentului RM, Marian Lupu, a venit la secţia de votare nu doar cu soţia, dar şi cu două(!) gărzi de corp. “Pentru cine aţi votat, dle preşedinte al Parlamentului?”… - Am votat pentru profăsionalism, compătănţă şi răsponsabîlitate!
Interesant, bodyguarzii săi au pus ştampila în buletinul de vot? sau… ei au alte dele mai importante de făcut?…adică sa nu-l scape din ochi pă şăful Lăgislatîvului…

1. Mai intai cateva fragmente din film… Trailer.

2. Unul din soundtrack-urile filmului: “Switchfoot” - Dare You To Move

3. “Switchfoot” - You… JAMIE & LANDON

Azi am fost până la piaţă, după cumpărături, şi… am fost martorul unei scene (din foto) pe cât de amuzante, pe atât de “moldovene”.
Poate nu e chiar calitativă, pentru că am fotografiat-o din mers.
Interesant! dacă venea cineva să cumpere (sau să probeze) vreo haină de la respectivul loc, ce urma? O invitaţie la masă sau “veniţi mai încolo!”?

Veaceslav Iordan la dezbateri (ediţie specială)

Zău că deja mă enervez când îi aud pe jurnalişti şi analişti spunând că plasarea lui Dorin Chirtoacă pe poziţia a doua în alegerile locale constituie o surpriză.
Nu înţeleg de ce califică ei acest rezultat drept surpriză! pentru că e novice în politică? pentru că n-a cheltuit mult în campania electorală, spre deosebire de alţii? pentru că e condus din umbră de Ghimpu? sau care e răspunsul?

Oare Iordan nu e surpriză? Că a venit ca o persoană cvasianonimă şi a ieşit pe primul loc? (Ştiu că mulţi îmi vor spune că în acest caz a contat sigla, nu omul).

De ce Chirtoacă e surpriza? Dar cine trebuia să fie pe locul 2? Corduneanu, care era clar de la început că nu va lua mai mult de 5%? Bujor, de asemenea un anonim? Filat, care deşi a avut o campanie bună, era clar că nu va reuşi să adune mulţi simpatizanţi, mai ales din cauza partidului din care face parte? Braghiş, politicianul-veteran?

Poate nu se vede aşa clar din cauza plasei. În rest - o imagine romantică şi, în acelaşi timp, “ameninţătoare”.

Adrian Pintea face parte din galeria marilor actori romani care fac istorie din orice rol.

Actorul s-a nascut pe 9 octombrie 1954 si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale”, din Bucuresti, in 1979, la clasa profesorului Petre Vasilescu. Atat ca actor, cat si ca regizor, Adrian Pintea a transmis spectatorilor „magia” teatrului.

A abordat inca din anii de studiu roluri importante in piese precum „Oedip salvat”, de Radu Stanca, „Romeo si Julieta”, de William Shakespeare, sau „Pescarusul”, de A.P. Cehov. Apoi au urmat alte roluri in care si-a castigat prestigiul unui actor de prima clasa: Ahile, in „Ifigenia”, de Mircea Eliade, in regia lui Ion Cojar, Henric, in „Henric al lV-lea”, de Luigi Pirandello, in regia lui Dominic Dembinski, Val, in „Orfeu in infern”, de Tenessee Williams sau Eddie, in „Nebun din dragoste”, de Sam Shepard, ambele in regie proprie.

Nu putem uita insa nici rolurile din „Hamlet”, jucat pe scena Teatrului National Craiova, „Thomas A. Becket” sau „Repetitie cu Barrymore”, roluri de succes, care i-au marcat cariera.

Printre cele mai importante filme in care a jucat Adrian Pintea trebuie amintite „Iancu Jianu”, in regia lui Dinu Cocea, „Oglinzi paralele”, in regia lui Mircea Veroiu, si „Vulcanul stins”, in regia lui Dinu Cocea. Printre cele mai cunoscute roluri de televiziune se numara Zeno, in „Lumini si umbre”, regia Andrei Blaier, Marchizul de Mosa, in „Don Carlos”, si Don Juan, in piesa cu acelasi nume, de Fr. Dürrenmatt, ambele in regia lui Eugen Todoran. A facut si teatru radiofonic, doua dintre piesele de succes ale Radiodifuziunii Romane fiind „Idiotul”, de Dostoievski, si „Muntele vrajit”, de Thomas Mann.

Ca regizor, Adrian Pintea si-a pus amprenta asupra foarte multor piese. Merita amintite „Cei drepti” (1998), la Studioul Casandra, „Orfeu in infern” (1995), la Teatrul Romano-American, si „Thomas A. Becket” (1999), la Teatrul Bulandra.

Sursa: EVZ

Eiii da… am glumit !

1. prima parte

2. a doua parte