Am găsit mai demult câteva articole pro şi contra “blogăritului”.
Iată că şi acest fenomen trezeşte polemici, care nu numaidecât sunt inutile sau banale. Găseşti argumente bune şi-ntr-o parte, şi-n alta.

Pavel Lucescu, de la “Cotidianul”, scrie, pe blogul său, că le ţine partea blogerilor, “măcar pentru că, deşi poate unii dintre ei nu sunt conştienţi de acest lucru, sunt deja parte a meseriei pe care o practic şi eu de aproape 14 ani”.
Pe de altă parte, Cristian Tudor Popescu, directorul “Gândul“-ui, în editorialul “Manipularea media de către mass“, crede că omul de tip nou e o făptură bidimensională, “care nu e creaţia comunismului şi pe care am numit-o omul-abţibild. El, omul-abţibild, nu mai are a treia dimensiune, adâncimea, şi nici nu doreşte s-o mai aibă. Se simte foarte bine lipit pe suprafaţa vieţii, dacă îi pomeneşti de adâncuri te respinge sau se face că nu aude. Refuză să gândească prea mult în afara meseriei care îi aduce leafa, dacă gândeşte şi acolo“.

Pe blogul lui Pavel Lucescu mai sunt câteva linkuri care duc spre alte articole la aceeaşi temă, printre care şi dezbaterea “Bloguri curate“.

Am citit azi în cotidianul “Cotidianul“, din Bucureşti, un material despre un posibil spectacol, inspirat din …bloguri. Cică, se caută 3 dintre cele mai bune bloguri româneşti, numai bine de transformat în piese de maximum 30 minute. Blogurile câştigătoare vor fi anunţate în ianuarie 2008 şi vor avea parte de o montare la Teatrul Bulandra.
Proiectul se numeşte „Blog the Theatre“, iar România e reprezentată în acest demers de Teatrul Bulandra. Iniţiativa proiectului îi aparţine Teatrului Schauspielhaus din Graz.

Mi se pare o idee destul de interesantă şi care, sunt sigur, va avea succes.

Pentru cei curioşi - citiţi AICI.