O mică abatere lirico-aberantă

Pe blogspot, în 2007
Cu o ştire a apărut un blog.
Un student “flămând”
l-a creat vrând-nevrând,
pe rând…

“Împăcat” cu legea net-ului
posta opinii şi nişte gânduri răzleţe
Într-o zi-a plecat pe platforma
numită wordpress, wordpress

Stai!
Nu ceda!
Stai!
Nu ceda, nu pleca!
Un-te duci? Un-te duci? Un-te duci?
Stai!
Nu pleca! Nu ceda!

Făcând rost de-un domain propriu
A plecat el de pe vechiul site
Chiar dacă-i plăcea
A fost sfătuit să se mute
pe word…, pe wordpress

Refren:

Un-te duci?
Hai spune adresa ta!
Dacă vrei să pleci, de ce mai iei şi pe alţii?
Iar dacă vrei ceva nou
Sau asta-i alegerea ta
Eu nu mă supăr.
- Pentru ce să te superi!?
N-ai de ce.
Rămân tot pe net…

Printr-un click am făcut pasul
păstrând arhiva de pe vechiul site.
Mi-a plăcut nespus
Iar omul de pe wordpress sunt eu…