Am văzut azi dimineaţă, înainte de a ieşi din casă, câteva imagini de la meciul de ieri dintre Liverpool şi Arsenal (meci din sferturile de finală a Champions League). Au fost marcate nici mai mult, nici mai puţin decât 6 goluri – aşa cum îmi place mie (multe goluri) – 4:2…

M-a apucat o nostalgie… În momentul acela mi-am adus aminte de nopţile nedormite, aşteptând duelurile de la 21.45 fie de la PROtv, fie de la M1, fie de la TVR1 etc. Mi-am adus aminte cum aşteptam, în faţa televizorului, rezumatele celorlalte meciuri.  Câteodată mă mai uitam, cu volumul mic pentru a nu-i trezi pe cei care dormeau, şi la emisiunile de analiză care aveau loc după acestea… Nu-mi păsa că a doua zi trebuia să mă trezesc la 6 dimineaţa, că am lucrare sau examen. Dimpotrivă, mă trezeam fără probleme

Mi-am amintit de emoţiile şi intensitatea cu care priveam acele meciuri, mai ales când juca echipa mea preferată – JUVENTUS Torino (mai apoi, după ce a plecat Zidane -, REAL Madrid). Eram fericit, săream în sus de bucurie, vărsam câte o lacrimă, mă întristam, nu puteam dormi… Îmi plăceau meciurile în care evoluau echipele din campionatul englez – pase lungi, jucători bine pregătiţi fizic etc. etc. etc.

Auzisem odată o vorbă: „Fotbalul este o boală de care dacă te îmbolnăveşti, nu te lecuieşti niciodată”. Eram bucuros că mă îmbolnăvisem, nu vroiam să iau vreun remediu împotriva acestei „boli”, îmi plăceau efectele ei. Credeam în esenţa acestei fraze, mai cred încă…

Mi-i dor de meciuri interesante. Mi-i dor de driblinguri, de şuturi de la distanţă, de prelungiri, de penalti-uri…

Deseară au loc alte două „bătălii”. Sper tare mult să mă uit la Manchester United – AS Roma.

P.S. Demult n-am mai pus nici piciorul pe minge. Dar sunt sigur că n-am uitat cum arată Aş vrea să joc fotbal! Mi-a venit o poftă nebună
Foto: romaniangifts.com