A(nte) S(criptum): Din motive obiective acest text apare acum.

Introducere

“Epidemia” Work&Travel, raspandita, in special, in randurile studentilor, m-a atins inca din primul an de facultate. Atunci, insa, mi-am spus ca nu-i nimic grav si o sa-mi treaca. Nici nu-i atrageam atentie. Anul acesta am cedat si… dupa ce am trecut cu succes de interviul cu consulul Americii in RM, David Franz, si am obtinut viza, mi-am luat zborul peste Oceanul Atlantic. Destinatia finala - orasul unde, in 1996, au avut loc Jocurile Olimpice de vara - Atlanta, statul Georgia.

Primul zbor cu avionul si cea mai lunga zi din viata mea (la propriu)

18 iunie 2008, ora 4.45 ma aflam deja deasupra Moldovei. Zburam Totul se facea atat de mic si atat de clar… Primul “popas” l-am facut in Frankfurt, Germania, unde am asteptat cealalta ruta vreo 5 ore. Tare trist. In schimb, aici am avut primele “socuri” (culturale si arhitecturale) - de la impresionantul aeroport (un mic orasel), pana la sutele si miile de straini (pt mine) pe metru patrat - indieni dormind pe scaune, pe sub pereti, in colturi; iranieni cu parul dat cu gel ; chinezi micuti (scuze pt pleonasm ); africani din toate colturile Africii; europeni putini … Si, nu in ultimul rand, amabilitate “de grad inalt” pe metru patrat…, fata de somnoreala din Chisinau…

To be continued…

P.S. Azi e 18 iulie 2008. A trecut o luna de cand sunt in America. Timpul a trecut repede. Trece repede si atunci cand nu-s la “TIMPUL”