Îmi propun să scriu despre ceva. despre ce? să găsesc, mai întâi, o temă. o oarecare temă. iată, de ex., ce-ar fi dacă aș scrie despre… mmm… torturi (pentru că stau în fața mea acum). aceste creaturi dulci, înființate de mutre acre, cu un singur scop – să aducă bani.? stau în vitrină și le zâmbesc tuturor care trec pe lângă dânsele. fiecare se laudă cu veșmântul propriu și au aceeași soartă – fie sunt cumpărate (mâncate), fie sunt “depozitate”, fără milă și fără drept de replică, în sacii de plastic, care, la rândul lor, sunt urcați în mașina care strânge gunoiul și, care apoi ajunge, de rând cu celelalte “excremente” umane și mai puțin umane, în “mașina de pisat gunoiul”. și-n câteva minute, tortul ajunge “pe lumea cealaltă”. cu ce pot fi asociate torturile? haideți să ne imaginăm cum arată ele. un strat de aluat, unul de cremă, un strat de aluat, unul de cremă, un strat de aluat, unul de cremă, iar pe această cremă, care pare foarte atrăgătoare, “inteligentă” stă cocoțată o doamnă grasă, cu o rochie înfoiată și care poartă, cu mare atenție, un nume – Frișca. dar cum să fie tortul (sau ceea cu ce-l asociați) mai interesant sau mai glamour-nâi, dacă d-na Frișca n-ar avea, în vârful pălăriei sale “grețoase”, înfiptă o cireașă sau o căpșună? numai că ea ori nu știe, ori se face că nu știe că “podoaba” respectivă e ieșită din modă. însă o poartă pentru că așa le place oamenilor. deși, aceștia, cu prima ocazie, vor da cu piciorul în cireașă (căpșună)… gata.