În noiembrie 2009 se împlinesc exact 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, zid care nu doar a împărţit Germania în două părţi, ci a divizat întreaga Europă – în una capitalistă şi alta socialistă. Despre problemele cu care se confruntă astăzi Europa şi despre soluţiile ce ar putea fi găsite în depăşirea crizelor s-a discutat săptămâna trecută la Varşovia, la al 6-lea Forum internaţional al jurnaliştilor, organizat de Iniţiativa Central Europeană (ICE) şi Ministerul polon de Externe.

Am avut fericita ocazie de a participa la sesiunile Forumului şi de a reprezenta R. Moldova, împreună cu colegul meu de la portalul europa.md, Denis Cenuşă.

„Douăzeci de ani a unei noi ere europene” a fost tema Forumului care, pentru a 4-a oară, se desfăşoară în Polonia şi care a întrunit jurnalişti din ţările Europei Centrale şi de Sud-Est, istorici, membri ai Parlamentului European şi ai Comisiei Europene. Evenimentul a debutat cu decernarea distincţiilor ICE pentru jurnaliştii de investigaţie – Premiul mare pentru Besar Likmeta (Albania) şi menţiuni speciale pentru Esad Hecimovici (Bosnia şi Herţegovina) şi Ştefan Cândea (România).

Scopul Forumului a fost de a găsi răspuns la multiplele întrebări ce apar în legătură cu viitorul şi eficienţa Europei şi, respectiv UE. După cum a declarat, în cuvântul său inaugural, Jan Borkowski, secretar de stat în MAE al Poloniei, „astăzi două subiecte importante sunt pe agenda discuţiilor europenilor – securitatea energetică şi criza economică. În pofida acestora, nu ne putem izola în numele unor interese de scurtă durată, iar ţările Europei de Est trebuie în continuare să simtă şi să beneficieze de atenţia UE, în cadrul Parteneriatului Estic”. Aş mai menţiona că unul dintre subiectele pe larg dezbătute a fost R. Moldova şi viitorul ei european.

În căutarea identităţii europene

Dezbaterile au început cu discursuri sceptice ale jurnaliştilor din Slovacia, Cehia şi Ucraina în ceea ce priveşte cunoştinţele despre UE ale înşişi membrilor acestei organizaţii. „Toţi spunem că suntem pentru Europa, pentru UE, dar ştim noi oare cu ce se mănâncă aceasta? Şi dacă, în general, vrem s-o mâncăm? Avem nevoie să extindem comunicarea dintre ţările UE cu cele din afara acesteia? Preferăm să citim mai mult „Herald Tribune” (cotidian american – n.n.) decât o publicaţie europeană? Întrebarea e dacă avem una? Trebuie creat şi un centru pentru jurnalism european. Chiar dacă nu cred în existenţa unui jurnalism european, cred în jurnalism” – sunt câteva dintre tezele expuse de Mitja Mersol, ziarist sloven.

Robert Soltyk, reprezentatul comisarului european pentru Politica Europeană de Vecinătate, a fost de altă părere: „UE este o instituţie, iar integrarea europeană reprezintă un proces mult mai mare. Ţările care vor să devină membre ale UE trebuie să aibă dorinţă şi să vină cu soluţii la problemele comunităţii. Noi vom împărtăşi experienţa altor state care au fost la început de cale. Toţi am avut timpuri dificile”. Iar un coleg din Italia s-a întrebat dacă nu cumva UE duce lipsă de identitate: „Noi nici nu suntem siguri unde trebuie să fie hotarele noastre”…

UE nu poate spune ferm „când?”…

„Politica Parteneriatului Estic este de a democratiza şi a aduce aceste ţări mai aproape de UE, dar fără a prevedea care este viitorul lor”, a declarat deputatul european Jacek Saryusz-Wolski. Referindu-se la Tratatul de la Lisabona, care aşteaptă să fie ratificat de fiecare stat-membru a UE, europarlamentarul a vorbit despre perspectiva de a se apropia de UE a unor ţări precum R. Moldova, Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Belarus. Wolski a precizat că fiecare dintre aceşti subiecţi reprezintă exemple aparte, dar „UE nu vă poate oferi un răspuns ferm la întrebarea când? Faceţi ce aveţi de făcut – asiguraţi libertatea mass-media, scăpaţi de corupţie, creaţi o realitate social-economică favorabilă, dar fără să cereţi anumite promisiuni din partea noastră. UE este dispusă să vă ajute, iar aceste reforme sunt întru binele ţărilor voastre”. Întrebat despre necesitatea aderării la NATO pentru a intra în UE, oficialul european a răspuns: „UE şi NATO sunt doi actori diferiţi. Puteţi fi membru a unei organizaţii fără a face parte, neapărat, din cealaltă”.

Concluzia la care au ajuns participanţii Forumului a fost că, nici după 20 de ani de la căderea Zidului berlinez, Europa occidentală nu cunoaşte aproape nimic despre Centrul şi Estul ei, evitând această parte a continentului. Teza transpare în pofida cuvintelor de încurajare ce vin de la instituţiile europene şi de la oficialii europeni. Să sperăm însă că acest pesimism este doar un alt fel de a vedea lumea, definit de reprezentantul unei Fundaţii polono-germane: „jurnaliştilor le place să fie pesimişti şi preferă mai mult istoriile triste”. Şi că viitorul va fi mult mai îmbucurător.

Varşovia, 24-26 septembrie

P.S. Îi mulţumesc unui coleg că mi-a propus mie să merg în Varşovia