pe la sfârșitul anului 2006 știrile de la televizor șocau opinia publică (țin minte și eu reacția unor oameni maturi care erau lângă mine atunci), difuzând un subiect „cu camera ascunsă”… era vorba despre „reținerea în flagranat a unei femei care îi cerea unui om să-l ucidă pe fiul său”. mai multe mass media au scris (au relatat) atunci despre acest incident, dar limitându-se la comunicatele de presă oficiale și, deci, crezându-se că Elena Ceban și-ar fi comandat omorul fiului său… ulterior, ea a fost condamnată la 18 ani de pușcărie. TIMPUL a fost unica publicație care a efectuat o investigație, demonstrând contrariul – că de fapt Elena Ceban e victima unor înţelegeri corupte dintre fiul său, angajaţii poliţiei şi ai altor structuri de drept…

pe la sfârșitul anului 2007 am fost și eu la închisoarea de la Rusca… și m-am convins personal că Elena Ceban nu reprezintă vreun pericol social. mai mult, își reținea cu greu emoțiile și privea, printre lacrimi, libertatea de peste gardurile închisorii. era bolnavă. a scos din buzunar o foaie boțită – păstra scrisoarea fiului ei, prin care acela îi cerea să-i cedeze casa…

acum, la sfârșitul anului 2009, în preajma sărbătorilor de iarnă femeia are o șansă să iasă la libertate. TIMPUL a solicitat, printr-un demers oficial, președintelui interimar al RM, Mihai Ghimpu, să o grațieze.
eu zic că nu trebuie să rămânem indiferenți și să ne solidarizăm cu această inițiativă…

p.s. Elena Ceban nu-mi este rudă, nici apropiată. dar imaginați-vă cum ar fi ca un om nevinovat să fie și liber… la început de an.