2 Motto-uri:

1. „Как это логично, 99,9% населения хранит надежду, что элементарный здравый смысл восторжествует.
К сожалению, судя по всем ощущаемым мною элементам действительности, я уже не вижу ни малейшей возможности, что будет именно так” (Fidel Castro)

2. „Вглядимся в себя. Что мы сегодня можем предложить миру? Что у нас есть такого, чего нет у других стран? Первое, что увидим – люди. Люди, которые уезжают на заработки в Европу и Россию. Это наш главный капитал. Второй – вино, которое еще экспортируется, но уже не в прежних объемах. И земля. Дальше – по убывающей.

Что нам делать в этой ситуации? Мы не можем стать для Европы второй Тосканой или Бордо, потому что у них уже есть свои. Рынок вина перенасыщен, и нас туда вряд ли допустят. Но мы можем принести в Европу то, что она утеряла и без чего задыхается – духовность, живую веру. Это совсем не так эфемерно, как может показаться на первый взгляд” (Valeriu Pasat)

de fapt, după aceste două citate nu prea ai multe ce să spui sau, dimpotrivă, ai prea multe ce spune…

în ultimul timp se întâmplă atâtea lucruri urâte, paradoxale, tragice, că nici n-au puterea să te pună pe gânduri. desigur, și până acum era la fel, poate că mai puțin „mediatizate”. de exemplu, a fost vreo zi, în ultimele luni, în care să nu fi citit vreo știre despre prăbușirea unui avion, inundarea unui oraș sau împușcarea unor persoane nevinovate? nu. nici măcar nu ne surprind acestea, ne par normale deja (?). a avut loc vreo acțiune prin care alianța de la chișinău să demonstreze că luptă cu „acest flagel periculos al societății” – corupția? nu. și-ncă una: a făcut vreo oficialitate vreo declarație prin care să spună că moldova sau oamenii din moldova au ceva ce le aparține și la care nu vrea și nu trebuie să renunțe (sau că nu trebuie să accepte ceva)? nu. în schimb, am auzit doar fraze de genul: acestea sunt cerințe ale „celor două vocale mari”, care încep cu u și se termină cu e.

pe siteul procuraturii în fiecare zi citim comunicate despre polițiști bănuiți de corupere pasivă, despre patrimoniul unui partid care este în vizorul procurorilor, despre simpli muncitori (lăcătuși etc.) condamnați la închisoare. dar încă (sau niciodată) nu am citit ceva despre descoperirea unui caz cu adevărat de rezonanță (cazul cubreacov, urechean) sau despre cazuri mult mai importante și șocante (copiimulți, tripăduș, mai nou, mayer etc…) sau despre cazuri mai „simple” – distrugerea monumentelor istorice, arhitecturale…

revenirea lui pasat în politica moldovenească și apariția lui pe lângă preoți a „stârnit” în societate mai degrabă un dezgust față de biserică, față de credința ortodoxă, în general, decât față de politică. probabil acest lucru a provocat și nedorința multor persoane față de introducerea religiei în școli. mai mult, unii nu încetează nici atunci când „nu bate vântul”, tot văicărindu-se asupra temei „implicarea bisericii în politică și invers”. ai impresia că o să-și iasă din minți dacă nu scrie (în ziar, pe blog, pe facebook sau twitter) o dată pe săptămână cât de nesimțiți sunt preoții ortodocși, cât de ofensați s-ar simți copiii de alte confesiuni etc… mă opresc aici. o să-l citez doar pe preotul Teodor Bortă, de la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului”, care a declarat, într-un sondaj pentru Timpul următoarele:

Biserica Ortodoxă se află într-un mare pericol, despre care toţi evită să vorbească. Ni se spune că avem dreptul să umblăm prin şcoli, dar acolo alte confesiuni cumpără directorii şi îi fugăresc pe preoţi. Iată de ce am ajuns la situaţia respectivă. Astăzi, sub marca drepturilor omului, cineva ne gâtuie, iar altor confesiuni le oferă toate drepturile. Am participat la o emisiune cu episcopul baptiştilor, dl Gileţchi, care zicea să nu ne implicăm în politică. Bine, dar de ce el, episcop de rangul ÎPS Vladimir, este deputat şi i se permite totul, iar noi suntem constrânşi în drepturi? De acord, preoţii în politică nu trebuie să se bage, însă scopul nostru este de a introduce ortodoxia în şcoală şi îi vom susţine pe toţi cei care sunt de aceeaşi părere. (sublinierile îmi aparțin)

în schimb, tot aceeași oameni își rup cămășile de la piept în apărarea „minorităților sexuale”. tot sub „marca apărării drepturilor omului”. mi-i jale de acești oameni. nu fac decât să avanseze în prostie. și este logic că în moldova nu sunt atât de multe „minorități”, dar se creează impresia că aceștia ar fi o majoritate covârșitoare. de aceea eu le dau dreptate celor care interzic desfășurarea paradelor-huiardelor din centrul capitalei (!). despre ce fel de libertăți vorbesc acești oameni, dacă fac abstracție de responsabilități? ce înseamnă democrație? câștigul majorității, nu? dacă trei votează pentru și doi contra, cine câștigă? cei trei. așa e și în cazul ăsta… nu, ei atât de tare se enervează când cineva zice că e împotriva paradelor, de parcă ai impresia că ar fi gata să le țină perdelele celor câteva minorități ca să se fută liniștit în cur. mâine-poimâine vom lupta pentru a le oferi libertăți celor care iaca-așa, pur și simplu, vor să mănânce fecale în fața guvernului. tot sub „marca apărării drepturilor omului”?

pe la sfârșitul anului 2006 știrile de la televizor șocau opinia publică (țin minte și eu reacția unor oameni maturi care erau lângă mine atunci), difuzând un subiect „cu camera ascunsă”… era vorba despre „reținerea în flagranat a unei femei care îi cerea unui om să-l ucidă pe fiul său”. mai multe mass media au scris (au relatat) atunci despre acest incident, dar limitându-se la comunicatele de presă oficiale și, deci, crezându-se că Elena Ceban și-ar fi comandat omorul fiului său… ulterior, ea a fost condamnată la 18 ani de pușcărie. TIMPUL a fost unica publicație care a efectuat o investigație, demonstrând contrariul – că de fapt Elena Ceban e victima unor înţelegeri corupte dintre fiul său, angajaţii poliţiei şi ai altor structuri de drept…

pe la sfârșitul anului 2007 am fost și eu la închisoarea de la Rusca… și m-am convins personal că Elena Ceban nu reprezintă vreun pericol social. mai mult, își reținea cu greu emoțiile și privea, printre lacrimi, libertatea de peste gardurile închisorii. era bolnavă. a scos din buzunar o foaie boțită – păstra scrisoarea fiului ei, prin care acela îi cerea să-i cedeze casa…

acum, la sfârșitul anului 2009, în preajma sărbătorilor de iarnă femeia are o șansă să iasă la libertate. TIMPUL a solicitat, printr-un demers oficial, președintelui interimar al RM, Mihai Ghimpu, să o grațieze.
eu zic că nu trebuie să rămânem indiferenți și să ne solidarizăm cu această inițiativă…

p.s. Elena Ceban nu-mi este rudă, nici apropiată. dar imaginați-vă cum ar fi ca un om nevinovat să fie și liber… la început de an.

De ceva timp, în fiecare dimineaţă “mă trezesc cu Antena C”. În special, aştept aşa-zisa “Revistă a presei”, de la ora 8.20, după care ies din casă. De mult mă mănâncă mâinile să scriu ceva despre această aiureală, care numai Revista presei nu poate fi numită, prezentată de Vsevolod Ciornei şi Sandu Sâtnic.

Dacă V. Ciornei are momente când pare mai echilibrat, când mai spune şi fraze inteligente, atunci Sâtnic calcă prin străchini dis-de-dimineaţă. El ori se face că nu vede, ori intenţionat nu vede. Din câte ştiu, la o Revistă a presei pui accent, în primul rând, pe ce scriu ziarele pe prima pagină, după care mergi spre celelalte materiale. Foarte rar lucrul acesta se întâmplă. Ei, dar trecem peste asta.

În cadrul “emisiunii” de azi dimineaţa, Sâtnic pomeneşte despre ştirea “Europa sprijină noua guvernare de la Chişinău”, în care spune (citez din memorie): “Ziarul judeţean Timpul scrie că premierul Filat a solicitat la Bruxelles o implicare mai activă a UE în situaţia din RMoldova. Niciun cuvânt despre protestele din aprilie, ca nu cumva să strice imaginea noii puteri în faţa europenilor”… Omule, dacă faci Revista presei, ori citeşte numai titlurile (şi gata), ori fii bun şi, dacă vrei să comentezi ceva, citeşte toată ştirea, ca să vezi despre ce a scris autorul acolo. Ori, în cel mai bun caz, nu te prezenta în faţa microfonului… Pentru că în interiorul ştirii este scris (chiar dacă numai o propoziţie): “Primu-ministrul a mulţumit PE „pentru atitudinea promptă pe care aţi avut-o după evenimentele care au precedat alegerile parlamentare din 5 aprilie. „Rezoluţia pe care aţi adoptat-o a reprezentant un punct de sprijin care ne-a oferit posibilitatea să rezistăm”, a spus Filat”.

Cu toată stima faţă de V. Ciornei, dar, tot azi dimineaţă, el se întreabă, referindu-se la altă informaţie: “Ce mai reprezintă şi aceste abrevieri – NDi, IRI…?” Iar S.Sâtnic, adaugă şi el ale lui cinci capici: “În RM au apărut încă două organizaţii. Cu ce se ocupă acestea nu se scrie…” Este încă o dovadă că nu citeşte materialele, cel puţin din Timpul. Pentru că scrie clar, în ştire: “NDI şi IRI au acordat asistenţă constantă şi extrem de importantă la modernizarea sistemului politic din R. Moldova, în special a partidelor politice de la noi. „Ţin să precizez că ajutorul a fost acordat tuturor formaţiunilor, indiferent dacă s-au aflat la guvernare sau nu. Pentru viitor, aceste două instituţii rămân a fi parteneri importanţi în implementarea reformelor pe care urmează să le realizăm”, a menţionat Alexandru Tănase”. Îmi pare rău, dacă nu ştiţi despre aceste instituţii.

Citesc stirea  din care aflu ca Musuc ii inchide microfonul primarului general, D. Chirtoaca.

Aaaa, iata de ce (ex)consilierul cu rosiori in obrajori, Musuc, ardea de nerabdare sa fie ales in functia de presedinte al CMC! Vroia sa se simta boss. Si nu un simplu (!) boss, dar un boss pe toti bosii! Se pare ca domnul in cauza nu-si ia in serios “scaunul”. El crede ca acela e un carusel, pe care se poate da huta toata ziua, ca are in fata un buton (fermecat) care il ajuta sa-si satisfaca orisice dorinta (cat ai zice peste)… Sau, el face acest lucru ca sa-l arate la televizor si sa scrie presa despre dansul?!

Interesant, care e urmatoarea actiune prin care arhi-experimentatul si atotputernicul presedinte al CMC, Ed. Musuc, isi va arata muschii municipali? Va scoate scaunele din sala? va inchide Consiliul Municipal, pe dinautru, si va participa singur la sedinte? sau, in general, va schimba si lacatul de la usa principala? Asteptam!

Voronin, Lucinschi, Diacov, Braghis (etc,etc) – toti sunteti de-o teapa. “Pe voi nimic nu va desparte”, vorba presedintelui. Va inteleg perfect nostalgiile, dragostea fata de comsomolul care “a avut si unele lucruri pozitive” si respectul fata de prietenii trecutului. Dar eu nu vreau ca, in secolul 21, milieniul 3, sa mai vad capul chel al marelui revolutionar barbos pe cortinele teatrelor si a Operei Nationale. M-am saturat de cantecele voastre “patriotice”. Mi-e rusine de imaginea pe care ne-o creeaza presedintele (care, de fapt, nici nu e al meu). Mi-e greata de cultura generala a lui V.V., care stie a cita doar din cernormardeni fraze “pline de-ntelesuri” bolsevice: “Orice partid nu ai constitui, oricum se primeste Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”…