pe la sfârșitul anului 2006 știrile de la televizor șocau opinia publică (țin minte și eu reacția unor oameni maturi care erau lângă mine atunci), difuzând un subiect „cu camera ascunsă”… era vorba despre „reținerea în flagranat a unei femei care îi cerea unui om să-l ucidă pe fiul său”. mai multe mass media au scris (au relatat) atunci despre acest incident, dar limitându-se la comunicatele de presă oficiale și, deci, crezându-se că Elena Ceban și-ar fi comandat omorul fiului său… ulterior, ea a fost condamnată la 18 ani de pușcărie. TIMPUL a fost unica publicație care a efectuat o investigație, demonstrând contrariul – că de fapt Elena Ceban e victima unor înţelegeri corupte dintre fiul său, angajaţii poliţiei şi ai altor structuri de drept…

pe la sfârșitul anului 2007 am fost și eu la închisoarea de la Rusca… și m-am convins personal că Elena Ceban nu reprezintă vreun pericol social. mai mult, își reținea cu greu emoțiile și privea, printre lacrimi, libertatea de peste gardurile închisorii. era bolnavă. a scos din buzunar o foaie boțită – păstra scrisoarea fiului ei, prin care acela îi cerea să-i cedeze casa…

acum, la sfârșitul anului 2009, în preajma sărbătorilor de iarnă femeia are o șansă să iasă la libertate. TIMPUL a solicitat, printr-un demers oficial, președintelui interimar al RM, Mihai Ghimpu, să o grațieze.
eu zic că nu trebuie să rămânem indiferenți și să ne solidarizăm cu această inițiativă…

p.s. Elena Ceban nu-mi este rudă, nici apropiată. dar imaginați-vă cum ar fi ca un om nevinovat să fie și liber… la început de an.

De ceva timp, în fiecare dimineaţă “mă trezesc cu Antena C”. În special, aştept aşa-zisa “Revistă a presei”, de la ora 8.20, după care ies din casă. De mult mă mănâncă mâinile să scriu ceva despre această aiureală, care numai Revista presei nu poate fi numită, prezentată de Vsevolod Ciornei şi Sandu Sâtnic.

Dacă V. Ciornei are momente când pare mai echilibrat, când mai spune şi fraze inteligente, atunci Sâtnic calcă prin străchini dis-de-dimineaţă. El ori se face că nu vede, ori intenţionat nu vede. Din câte ştiu, la o Revistă a presei pui accent, în primul rând, pe ce scriu ziarele pe prima pagină, după care mergi spre celelalte materiale. Foarte rar lucrul acesta se întâmplă. Ei, dar trecem peste asta.

În cadrul “emisiunii” de azi dimineaţa, Sâtnic pomeneşte despre ştirea “Europa sprijină noua guvernare de la Chişinău”, în care spune (citez din memorie): “Ziarul judeţean Timpul scrie că premierul Filat a solicitat la Bruxelles o implicare mai activă a UE în situaţia din RMoldova. Niciun cuvânt despre protestele din aprilie, ca nu cumva să strice imaginea noii puteri în faţa europenilor”… Omule, dacă faci Revista presei, ori citeşte numai titlurile (şi gata), ori fii bun şi, dacă vrei să comentezi ceva, citeşte toată ştirea, ca să vezi despre ce a scris autorul acolo. Ori, în cel mai bun caz, nu te prezenta în faţa microfonului… Pentru că în interiorul ştirii este scris (chiar dacă numai o propoziţie): “Primu-ministrul a mulţumit PE „pentru atitudinea promptă pe care aţi avut-o după evenimentele care au precedat alegerile parlamentare din 5 aprilie. „Rezoluţia pe care aţi adoptat-o a reprezentant un punct de sprijin care ne-a oferit posibilitatea să rezistăm”, a spus Filat”.

Cu toată stima faţă de V. Ciornei, dar, tot azi dimineaţă, el se întreabă, referindu-se la altă informaţie: “Ce mai reprezintă şi aceste abrevieri – NDi, IRI…?” Iar S.Sâtnic, adaugă şi el ale lui cinci capici: “În RM au apărut încă două organizaţii. Cu ce se ocupă acestea nu se scrie…” Este încă o dovadă că nu citeşte materialele, cel puţin din Timpul. Pentru că scrie clar, în ştire: “NDI şi IRI au acordat asistenţă constantă şi extrem de importantă la modernizarea sistemului politic din R. Moldova, în special a partidelor politice de la noi. „Ţin să precizez că ajutorul a fost acordat tuturor formaţiunilor, indiferent dacă s-au aflat la guvernare sau nu. Pentru viitor, aceste două instituţii rămân a fi parteneri importanţi în implementarea reformelor pe care urmează să le realizăm”, a menţionat Alexandru Tănase”. Îmi pare rău, dacă nu ştiţi despre aceste instituţii.

Citesc stirea  din care aflu ca Musuc ii inchide microfonul primarului general, D. Chirtoaca.

Aaaa, iata de ce (ex)consilierul cu rosiori in obrajori, Musuc, ardea de nerabdare sa fie ales in functia de presedinte al CMC! Vroia sa se simta boss. Si nu un simplu (!) boss, dar un boss pe toti bosii! Se pare ca domnul in cauza nu-si ia in serios “scaunul”. El crede ca acela e un carusel, pe care se poate da huta toata ziua, ca are in fata un buton (fermecat) care il ajuta sa-si satisfaca orisice dorinta (cat ai zice peste)… Sau, el face acest lucru ca sa-l arate la televizor si sa scrie presa despre dansul?!

Interesant, care e urmatoarea actiune prin care arhi-experimentatul si atotputernicul presedinte al CMC, Ed. Musuc, isi va arata muschii municipali? Va scoate scaunele din sala? va inchide Consiliul Municipal, pe dinautru, si va participa singur la sedinte? sau, in general, va schimba si lacatul de la usa principala? Asteptam!

Voronin, Lucinschi, Diacov, Braghis (etc,etc) – toti sunteti de-o teapa. “Pe voi nimic nu va desparte”, vorba presedintelui. Va inteleg perfect nostalgiile, dragostea fata de comsomolul care “a avut si unele lucruri pozitive” si respectul fata de prietenii trecutului. Dar eu nu vreau ca, in secolul 21, milieniul 3, sa mai vad capul chel al marelui revolutionar barbos pe cortinele teatrelor si a Operei Nationale. M-am saturat de cantecele voastre “patriotice”. Mi-e rusine de imaginea pe care ne-o creeaza presedintele (care, de fapt, nici nu e al meu). Mi-e greata de cultura generala a lui V.V., care stie a cita doar din cernormardeni fraze “pline de-ntelesuri” bolsevice: “Orice partid nu ai constitui, oricum se primeste Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”…

În loc de motto: “În inimile oamenilor Lenin budet vlastvovati vecino!” (citat împrumutat de la Planeta Moldova)

Recent am citit o cărţulie, pe care am gasit-o pe rafturile Bibliotecii publice din Atlanta. Scrisă în 1986 şi dedicată copiilor URSS (”Детская литература”), mi-a creat impresia (dar, de fapt, aşa şi este/era) că a fost concepută drept o poveste, care are în centru personaje reale, iar principalul scop al acesteia era de a “netezi” creierii oamenilor înca înainte ca acesta să se “încreteasca”. E vorba despre titlul “Doua zile din viaţa lui Lenin”, în care sunt descrise cu lux de amănunte, în 2 părţi, ce a făcut marele revoluţionar in prima zi a anului 1918 (”Новый год”) si pe 20 iulie 1920 (”Щедрое солнце июля”) – când s-a desfăşurat a 2-a Internaţională Comunistă. Read the rest of this entry »