Ceea ce s-a întâmplat, pe 6 iunie, în Consiliul Municipal Chişinău (CMC) a demonstrat (pentru a câta oară!?) cât de impotentă este clasa noastră politică (dacă o putem numi astfel). A demonstrat naivitatea unora, prostia (dar prostie de aceea proastă) altora, laşitatea celorlalţi şi isteria încă a vreo doi.

Un muşuc frustrat, o popă ne-mearsă la biserică şi un umanist bosumflat (tu’ la mama lui!) “au făcut legea”. Au demis, au propus, au votat, s-au ales… Read the rest of this entry »

INconstantIN îndeamnă, în special, reprezentanţii blogosferei moldoveneşti să nu fie indiferenţi şi să adauge fotografii despre Republica Moldova pe photobucket.com. Apelul este sugerat de faptul că “La un search “republic of moldova” pe photobucket.com singurele patru rezultate sunt cu Pridnestrovie”.

Eu, unul, am răspuns la acest apel. Aşteptăm reacţia celorlalţi. Avem o ţară atât de frumoasă, păcat să nu o cunoască şi ceilalţi sau să o confunde cu un mic teritoriu, care chiar dacă, politic, tot e R. Moldova, dar …

Iată şi fotografiile mele:

Alexandrina Hincu, un minunat copil care inca nu a atins varsta de un an de zile, sufera de o maladie rara care ii distruge buza superioara. Infectia este cauzata de un virus foarte rar si avanseaza rapid. Este primul copil al cuplului Alexandru Hincu si Diana Terzi.

Medicii au dat urmatoarea diagnoza:
necroza anala si fesiera (care sa rezolvat) si necroza buza superioara plus sepsis cu pseudomonosteriginosa, Klebsiella si Candida (asta cind infectia a intrat in singe)

Sunt necesare trei operatii complicate, care se pot efectua doar in clinici specializate din Germania.

In cazul in care nu se face interventie urgenta timp de 1-2 luni, fetita nu va putea manca si vorbi normal.

Pentru mai multe informaţii şi pentru un eventual ajutor, a fost creat blogul Alexandrinei.

Dacă vrea cineva să vadă cum NU se face o emisiune, care se doreşte a fi o dezbatere (deoarece sunt mai mulţi invitaţi) politică, atunci “cu mult succes” poate să se uite vineri seara la postul de tv, NIT. Este vorba de “emisiunea” “Mai ai ceva de spus!”, moderată de publicistul Vsevolod Ciornei.

În ediţia de ieri invitatul special a fost chiar preşedintele ţării, Vladimir Voronin (care era aşezat pe scaunul unde, deobicei, stă moderatorul).
Ceilalţi invitaţi (care sunt permanenţi) de la masă au fost: Ion Berlinski (”Moldova Suverană”), Oleg Cristal (iarăşi de la “Moldova Suverană”) şi Sergiu Batog (gazda de la NIT).

Fără a o privi, îţi dai seama cam ce fel de borş poate să iasă.

Personal, i-am văzut pe cei din platou (inclusiv pe V. Ciornei) ca pe nişte câinişori cu gura căscată, care dădeau din coadă în aşteptarea osului (promis, probabil, de V. Voronin).
Aceştia încuviinţau orice spunea şefu’; îi aprobau comportamentul (jalnic la adresa cetăţenilor, la adresa României, la adresa lor chiar); îi spuneau că el e “the best”, că e cel mai sincer, faţă de toţi ceilalţi politicieni, că e cel mai incoruptibil, că e atacat din toate părţile; aplaudau când acesta zicea “Noi am fost şi suntem moldoveni şi vorbim limba moldovenească”; îi făceau vânt când acesta transpira; şi, nu în ultimul rând, îi puneau cu grijă întrebările, astfel ca acestea să bată pasul cu răspunsurile…

Nu scriu mai multe, pentru că… în zadar.
Aş vrea să spun că aveam un anumit respect pentru Vsevolod Ciornei, chiar dacă uneori erau evidente anumite momente de “moldovenism” în activitatea lui. Însă această emisiune m-a lipsit şi de acel mic respect.
Şi-ncă ceva, (nu-s eu specialist, dar îmi dau suficient de bine seama cum trebuie să arate astfel de emisiuni [dezbateri]) ca un mic sfat pentru jurnaliştii care au de gând să realizeze dezbateri sau emisiuni “unu contra unu”: uitaţi-vă, mai întâi la TVR1 - la “Între bine şi rău” şi/sau la “100%” de la Realitatea TV, de Robert Turcescu.

P.S.
Înţeleg că în zilele noastre principiile nu te hrănesc, dar nu pot să înţeleg cum să treci peste ele în halul acesta…

Azi, la Curtea de Apel Chişinău, a fost examinat cazul satului Buţeni.
După ce, la 16 octombrie Comisia Electorală Centrală (CEC) a stabilit data alegerilor noi în această localitate pentru 16 decembrie 2007, Partidul comuniştilor a atacat această hotărâre, considerând-o neîntemeiată şi fiind de părere că CEC şi-a depăşit atribuţiile stabilite de Codul Electoral.
La rândul său, CEC-ul respinge acuzaţiile, declarându-le neîntemeiate.

Iată ce a hotărât Curtea de Apel:
“Admite acţiunea Partidului Comuniştilor împotriva CEC; Anulează, ca fiind emisă contrar prevederilor legii hotărârea CEC din 16 octombrie 2007, privind stabilirea datei alegerilor noi pentru alegerea consiliului sătesc şi a primarului din satul Buţeni; Obligă CEC de a emite o hotărâre privind stabilirea datei alegerilor repetate la funcţia de primar al satului Buţeni.
Hotărârea este cu drept de recurs în Curtea Supremă de Justiţie.”

E incredibil… nimeni nu se aştepta la o astfel de decizie…
Se face impresia că comuniştii din principiu fac acest lucru, principiu care durează deja de 4 luni.

Mai multe detalii citiţi la Reporter la TIMPUL

Azi Vasile Tarlev, primul ministru al ţării R. Moldova, aflată între Prut şi Nistru, unde salariu mediu va ajunge în curând (la paştile cailor) 300$, şi-a sărbătorit ziua sa de naştere. Cică, din surse demne de încredere, a împlinit 44 de ani…

În vizită la dumnealui, ca să-l felicite (nu pentru altceva, doamne fereşte!), au venit preşedintele aceleeaşi ţări, V. Voronin, preşedintele Parlamentului tot din aceeaşi ţară, M. Lupu, alţi miniştri (vice şi ne-vice) ş.a.m.d.
Primele cuvinte ale lui V. Voronin au fost cele mai sincere şi calde:

“Mata de trei zâli te pregăteşti de deni rojdenie!”

…

Pe site-ul Guvernului, scrie că “Mîine, 10 octombrie, la ora 15-00, Prim-ministrul Vasile Tarlev va prezida şedinţa plenară a Guvernului”. Ce noroc are dl Tarlev că şedinţa a fost programată pentru ora 15.00. Doar nu avea să se trezească de dimineaţă pentru nişte fleacuri. Are dreptul măcar o zi din an să se odihnească normal şi prim-ministrul. Cine face aşa legi în ţara asta bine face.
Cred că responsabilul care va aranja masa, va trebui, totuşi, să aibă grijă ca lângă V. Tarlev să fie mai multe sticle cu apă. Nu de alta, dar în caz de necesitate.

LA MULŢI ANI, DLE PRIM-MINISTRU!
AŞTEPTĂM CU NERĂBDARE SĂ PLECAŢI DE LA ŞEFIA GUVERNULUI PENTRU A VĂ OCUPA DE CHESTII SERIOASE.

După cum am promis, revin cu anumite detalii despre “vizita de lucru” pe care am avut-o la Bălţi, săptămâna trecută…
Chiar dacă nu ştiai prea bine oraşul, puteai foarte uşor ajunge la locul 
destinaţiei, unde avea să aibă loc primul eveniment, după numărul
mare de poliţişti: la fiecare intersecţie stătea câte unul.

Materialul din TIMPUL.

    Lupu iese din maşină!

   În faţa blocului 3 (Facultatea de Filologie) a Universităţii Pedagigice de Stat din Bălţi “Alecu Russo”. Prima librărie PRO NOI.

   Viceprimăriţa oraşului Bălţi, Lidia Guţu, îşi citea discursul mai rău ca un elev de clasele primare, neuitând, până la urmă, şi de “velikii naş iazîk”.
Ascultaţi-o!
show_d42244d599f95a(448, 46);show_d42244d599f95a(448, 46);show_d42244d599f95a(448, 46);show_d42244d599f95a(448, 46);show_d42244d599f95a(448, 46);

   M. Lupu achită pentru cărţile cumpărate („Diplomaţia” lui Henry Kissinger şi „Мысли, афоризмы и шутки выдающихся женщин”, de K. Duşenco, în valoare de 227 lei) întinzând o bancnotă de 500 lei şi nemaiaşteptând restul - nu se ştie din ce motiv! (Una din vânzătoare a alergat din urmă şi i l-a dat unui bodyguard!)

  Deschiderea celei de-a doua librării. Tăierea panglicii

 

Ceea ce a atras atenţia, în cadrul Salonului Internaţional de carte pentru copii şi tineret, a fost faptul că mulţi elevi aveau legate la gât cravatele roşii. Cică au fost primiţi în rândurile pionierilor a Partidului Comuniştilor! Păi, dacă a venit Lupu, cum să nu vină şi “lupuşorii”!

    

Asta e tot ce-a fost la Bălţi (sigur, pe lângă partea neoficială :)).
Aşteptăm deschiderea altor librării de acest fel, pentru că o carte românaescă în plus nu strică niciodată! Dimpotrivă, este nevoie de ea, mai ales în actualele condiţii, când, atât ministerul (in)Culturii, în special, cât şi guvernarea, în general, nu fac nimic pentru ca cetăţenii ţării să crească într-un mediu cultural pe măsură şi neideologizat … sau ceea ce fac ei e, mai degrabă, o… “desfacere”.

Citesc acum pe un blog un articol, în care mă împiedic de o propoziţie care mă lasă perplex:
“Normal, am fi vrut să facem share la know-how-ul pe care îl deţinem”… (sublinierea îmi aparţine)
Ce a vrut autorul să-şi arate prin această exprimare strâmbă, aş zice eu. Că ştie limba engleză, că aşa se spune corect ceea ce a vrut să spună sau nu recunoaşte cuvintele româneşti care puteau fi scrise?!
Sau aşa e mai cool! aşa trebuie să se vorbească!
Ce fel de “share” să facă? Ce fel de “know-how” deţine el, autorul?

Înţeleg că trăim într-o perioadă când limba engleză “face legea” în toată lumea şi devine (este) o limbă internaţională. Că în orice limbă vin (şi se duc) neologisme diverse, de tot felul. Că fiecare are dreptul la opinie şi să se exprime (cum doreşte). (Şi eu optez pentru schimbări, pentru nou, pentru folosirea anumitor englezisme, care, vrând-nevrând, ne-au invadat şi le folosim. Dar sunt cele care merită a fi utilizate, chiar dacă şi aici avem alternative româneşti)
Dar să-ţi baţi joc în aşa hal de limba ta, nu cred că ar trebui.
Or, unde vom ajunge noi? sau care va fi soarta limbii române, dacă este călcată în picioare? va dispărea! Oare asta dorim? Nu cred… de fapt, cred că ne este indiferent…

http://www.jurnalul.ro/articole/98509/meserie-grea

Pe 31 iulie 2007, Caravana “Jurnalului Naţional” povesteşte şi despre presa din R. Moldova.
Cu toată stima faţă de jurnaliştii de la publicaţia română (care fac un lucru extraordinar), dar cu respectivul material au cam dat-o în bară. Părerea mea.
După mine, acesta seamănă mai mult a fi ca o reclamă, ca să nu zic altceva, pentru ziarul “Flux” în tandem cu postul Euro TV (şi, deci, pentru Partidul Popular Creştin-Democrat) şi o evitare a ziarului “Timpul”, care, împreună cu “Flux” sunt cele mai mari publicaţii din Moldova. Prin ce să se explice oare asta? prin faptul că au fost găzduiţi de cei de la Flux, că au băut o bere împreună sau, pur şi simplu, că aşa le-a fost “dogovorul”? Ca să nu zăbovim mult, s-o luăm pe rând:

SUPERFICIALITATE. În iunie 2004, o întreagă echipă a plecat de la Flux la Timpul, pentru că “au primit o ofertă de nerefuzat”, povesteşte Igor Burciu. Motivul oficial al reporterilor a fost că nu sunt de acord cu politica editorială a Fluxului, “dar înainte îl lingeau în fund de-l rupeau”, spune Burciu, care crede că motivul real a fost un salariu mai mare. Înainte de a pleca, “dezertorii” au distrus toată arhiva în care se păstrau fotografii digitale şi articolele în varianta electronică.

Este, de fapt, o acuzaţie a lui Burciu. De ce n-a fost luată opinia celor care “au primit o ofertă de nerefuzat”? Sau poate acesta e adevărul şi gata?!

Flux – ziarul opoziţiei

Unul dintre cele mai cunoscute ziare de limbă română din Republica Moldova este cotidianul Flux… Această publicaţie este considerată la Chişinău cea mai pro-românească, redactorii săi combătând “cu sârg” iniţiativele guvernanţilor comunişti de moldovenizare a culturii şi conştiinţei românilor de la est de Prut.

“Flux” - ziarul opoziţiei? Oho! Care opoziţie? Ah, da, cea constructivă. Cum am putut să uit?!
Afirmaţia “cea mai pro-românească publicaţie” chiar m-a făcut să râd. Oare “Timpul”, “Jurnal de Chişinău”, “Ziarul de Gardă” nu sunt la fel ziare pro-româneşti? Sau este cumva vreun coeficient care măsoară cine e mai pro-românesc? probabil e proromânmetrul. Offf…

Posibilităţile materiale ale ziarului sunt modeste…

Serios? Nu ştiu, nu prea cred. La concertul organizat de PPCD (candidatul Corduneanu), în ajunul alegerilor locale, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, pe stradă, sub tufişuri şi-n gunoaie rămăsese kilograme de hârtie oranj, editată de ziarul cu posibilităţi materiale modeste.
Cum aşa modeste? I s-au terminat banii partidului? Eeee, nu se poate aşa ceva! În caz contrar apare riscul ca jurnaliştii care “îl lingeau în fund de-l rupeau” să plece după oferte “de nerefuzat”.

Pe lângă postul public al Moldovei, în urmă cu ceva vreme a apărut televiziunea de limbă română “Euro TV”, deocamdată singura cu capital privat.

Nu se spune, însă, prin ce a trecut un colectiv întreg de jurnalişti, care au fost daţi afară, practic cu forţa, din sediu, pentru ca nişte politicieni să-şi satisfacă interesele. Fraţilor, dacă ne-am apucat să relatăm ceva, haideţi şi-om face-o cum se cuvine. E clar că era imposibil sau, mai bine zis, inutil să descrii tot subiectul, dar măcar principalele linii de subiect, astfel ca cititorul român să-şi dea seama ce se petrece. Să nu citească doar despre “concurenţa cu presa rusească”

Timpul

“Fluxul era o şcoală de gazetărie”, spune Valentina Basiul (foto), reporter la cotidianul Timpul. Doi dintre jurnaliştii profesionişti care au lucrat la acest ziar au plecat pentru salarii triple să lucreze la proiecte internaţionale.

Valentina a terminat Facultatea de jurnalism în România; a lucrat mai întâi ca reporter

pe domeniul social, apoi pe educaţie şi pe politic. O amintire neplăcută ca ziarist are Valentina din ziua în care a venit la Chişinău preşedintele Băsescu: “Poliţiştii nu ne-au dat voie să ne apropiem de poarta Ambasadei României”. Ca orice ziarist moldovean care se respectă, îndrăznind să facă anchete, Valentina are şi ea un proces la Curtea Supremă.

“Am scris un articol despre corupţia în învăţământ; am luat sursele mele din facultăţi, studenţi, dar şi o profesoară căreia i-am dat numele cu acordul ei. După ce a apărut articolul, conducerea facultăţii a ameninţat-o că o dă afară, iar ea mi-a cerut să retractez.

A dat ziarul în judecată şi a cerut despăgubiri morale de 100.000 lei (n.r. – moldoveneşti).”

Însă ceea ce scrie sub titlul “Timpul” chiar e o bătaie de joc! Să întitulezi o parte din textul tău, “Timpul” şi să vorbeşti TOT despre “Flux”, şi încă “de bine” … nici nu ştiu cum se cheamă asta…. Şi în continuare să descrii un eveniment din activitatea doar a unui reporter. Nu spun că trebuia să descrie istoria de la începuturi şi până în prezent, dar măcar câteva date, cel puţin, generale. Chiar şi “Moldova Suverană” este prezentată mai “ca lumea”. No comment!
…………………………………………………………………………………………
Chiar dacă ziarul “TIMPUL” e publicaţia mea preferată, n-am scris aceste rânduri doar din cauza asta, dar m-a înfuriat, pur şi simplu, lipsa clară de ne-obiectivitate a celor de la JN.
Dacă au numit-o Caravană, asta înseamnă, după mine, o informare a cititorului din România dacă nu echidistantă, atunci, cel puţin, obiectivă.