Au mai ramas cateva ore pana cand anul 2008 isi va incheia piesa. Iar noi, simplii spectatori, trebuie sa decidem daca sa aplaudam sau nu prestatia actorilor (din noi). Sa facem liste a gafelor, a succeselor, a viselor… Sa le bifam… Sa ne trasam noi obiective, sa scriem noi scenarii, sa pregatim alt decor si, tot noi, sa luam loc pe scaunele rezervate in sala, de unde vom privi, cu mult interes, Anul 2009, care va fi jucat non-stop…

La aceasta cumpana dintre ani, imi doresc ca 2009 sa fie unul mai bun (din toate punctele de vedere) atat pentru mine, pentru cei dragi mie, cat si pentru Moldova. Vreau ca tara mea sa aiba un viitor sigur, sa nu cada in capcana “promotorilor de principii si democratii”, sa nu devina o bucata dintr-un intreg sumbru, dar nici sa nu uite de propriul fundament. Nu stiu de ce, dar ma gandesc anume la aceasta republica, dintre Nistru si Prut. Poate ca felul nostru de a fi depinde de dispozitia tarii noastre. Eu cred ca inca mai avem sanse sa fim asa cum vrem sa fim, si nu asa cum “trebuie” sau cum “vor” altii.

La Multi Ani tuturor!

Foto: Sursa

Focul din mine inca mai arde… Chiar daca ninge cu fulgi mascati si nu te vad, eu te simt. Dar e o simtire artificiala… totusi e simtire…
Focul vrea sa se stinga, dar e atat de puternic… Mocneste, dar nu se stinge…
Frige… Ninge peste el, dar degeaba. Nu au nicio putere acesti fulgi. Am imresia ca il ocolesc uneori, nu se mai apropie de el. Ei simt ca n-au nicio putere. Focul acesta nu mai este copil, pe care poti liber sa-l manipulezi, sa-l “tragi pe sfoara”.
Totusi ninge frumos… Focul mocneste…

In prima zi a ultimei luna de toamna a venit, pe “nepoftite”, o ploaie… surprinzatoare.
Sa fie un semn ca se asteapta ceva surprinzator, neasteptat? Nu stim…
Cert este ca in viitorul aproapiat se va intampla ceva (nu neaparat ceva rau). Ce va fi…nici eu nu stiu… vom vedea la timpul potrivit!