post scris la ora 19:30 când la referendumul constituțional s-au prezentat 22-23%.

După cum evoluează lucrurile, ai impresia că acuș-acuș alianța de la chișinău va face repejor un briefing în care va anunța că modifică, tot repejor, codul electoral, astfel încât pragul pentru referendum să fie de 25%. o treime, după cum se vede, e cam ghebos.

acum se demonstrează că nu numai populația nu știe ce are loc astăzi și ce trebuie să voteze, dar și politicienii au dat dovadă de un analfabetism în ceea ce privește o campanie pentru desfășurarea unui referendum. asta chiar dacă au parale, că le chică din buzunare. ce folos!

campania electorală a fost una adormită, un agiotaj calic, de parcă ar vorbi pentru ambasadori… de fapt, s-a vorbit mult că publicitatea se făcea de parcă azi ar avea loc alegeri prezidențiale. de parcă politicienii moldoveni nu știu că în moldova trăiesc moldoveni. parcă era greu de spus în reclame „veniți să schimbăm constituția sau veniți să vă obțineți dreptul de a alege voi președintele”. nu, ei chemau oamenii „să alegem președintele, să votăm pentru un președinte al poporului”. acum așteptați 33 de %.

p.s. singura speranță de a depăși pragul rămâne numărul voturilor falsificate )

2 Motto-uri:

1. „Как это логично, 99,9% населения хранит надежду, что элементарный здравый смысл восторжествует.
К сожалению, судя по всем ощущаемым мною элементам действительности, я уже не вижу ни малейшей возможности, что будет именно так” (Fidel Castro)

2. „Вглядимся в себя. Что мы сегодня можем предложить миру? Что у нас есть такого, чего нет у других стран? Первое, что увидим – люди. Люди, которые уезжают на заработки в Европу и Россию. Это наш главный капитал. Второй – вино, которое еще экспортируется, но уже не в прежних объемах. И земля. Дальше – по убывающей.

Что нам делать в этой ситуации? Мы не можем стать для Европы второй Тосканой или Бордо, потому что у них уже есть свои. Рынок вина перенасыщен, и нас туда вряд ли допустят. Но мы можем принести в Европу то, что она утеряла и без чего задыхается – духовность, живую веру. Это совсем не так эфемерно, как может показаться на первый взгляд” (Valeriu Pasat)

de fapt, după aceste două citate nu prea ai multe ce să spui sau, dimpotrivă, ai prea multe ce spune…

în ultimul timp se întâmplă atâtea lucruri urâte, paradoxale, tragice, că nici n-au puterea să te pună pe gânduri. desigur, și până acum era la fel, poate că mai puțin „mediatizate”. de exemplu, a fost vreo zi, în ultimele luni, în care să nu fi citit vreo știre despre prăbușirea unui avion, inundarea unui oraș sau împușcarea unor persoane nevinovate? nu. nici măcar nu ne surprind acestea, ne par normale deja (?). a avut loc vreo acțiune prin care alianța de la chișinău să demonstreze că luptă cu „acest flagel periculos al societății” – corupția? nu. și-ncă una: a făcut vreo oficialitate vreo declarație prin care să spună că moldova sau oamenii din moldova au ceva ce le aparține și la care nu vrea și nu trebuie să renunțe (sau că nu trebuie să accepte ceva)? nu. în schimb, am auzit doar fraze de genul: acestea sunt cerințe ale „celor două vocale mari”, care încep cu u și se termină cu e.

pe siteul procuraturii în fiecare zi citim comunicate despre polițiști bănuiți de corupere pasivă, despre patrimoniul unui partid care este în vizorul procurorilor, despre simpli muncitori (lăcătuși etc.) condamnați la închisoare. dar încă (sau niciodată) nu am citit ceva despre descoperirea unui caz cu adevărat de rezonanță (cazul cubreacov, urechean) sau despre cazuri mult mai importante și șocante (copiimulți, tripăduș, mai nou, mayer etc…) sau despre cazuri mai „simple” – distrugerea monumentelor istorice, arhitecturale…

revenirea lui pasat în politica moldovenească și apariția lui pe lângă preoți a „stârnit” în societate mai degrabă un dezgust față de biserică, față de credința ortodoxă, în general, decât față de politică. probabil acest lucru a provocat și nedorința multor persoane față de introducerea religiei în școli. mai mult, unii nu încetează nici atunci când „nu bate vântul”, tot văicărindu-se asupra temei „implicarea bisericii în politică și invers”. ai impresia că o să-și iasă din minți dacă nu scrie (în ziar, pe blog, pe facebook sau twitter) o dată pe săptămână cât de nesimțiți sunt preoții ortodocși, cât de ofensați s-ar simți copiii de alte confesiuni etc… mă opresc aici. o să-l citez doar pe preotul Teodor Bortă, de la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului”, care a declarat, într-un sondaj pentru Timpul următoarele:

Biserica Ortodoxă se află într-un mare pericol, despre care toţi evită să vorbească. Ni se spune că avem dreptul să umblăm prin şcoli, dar acolo alte confesiuni cumpără directorii şi îi fugăresc pe preoţi. Iată de ce am ajuns la situaţia respectivă. Astăzi, sub marca drepturilor omului, cineva ne gâtuie, iar altor confesiuni le oferă toate drepturile. Am participat la o emisiune cu episcopul baptiştilor, dl Gileţchi, care zicea să nu ne implicăm în politică. Bine, dar de ce el, episcop de rangul ÎPS Vladimir, este deputat şi i se permite totul, iar noi suntem constrânşi în drepturi? De acord, preoţii în politică nu trebuie să se bage, însă scopul nostru este de a introduce ortodoxia în şcoală şi îi vom susţine pe toţi cei care sunt de aceeaşi părere. (sublinierile îmi aparțin)

în schimb, tot aceeași oameni își rup cămășile de la piept în apărarea „minorităților sexuale”. tot sub „marca apărării drepturilor omului”. mi-i jale de acești oameni. nu fac decât să avanseze în prostie. și este logic că în moldova nu sunt atât de multe „minorități”, dar se creează impresia că aceștia ar fi o majoritate covârșitoare. de aceea eu le dau dreptate celor care interzic desfășurarea paradelor-huiardelor din centrul capitalei (!). despre ce fel de libertăți vorbesc acești oameni, dacă fac abstracție de responsabilități? ce înseamnă democrație? câștigul majorității, nu? dacă trei votează pentru și doi contra, cine câștigă? cei trei. așa e și în cazul ăsta… nu, ei atât de tare se enervează când cineva zice că e împotriva paradelor, de parcă ai impresia că ar fi gata să le țină perdelele celor câteva minorități ca să se fută liniștit în cur. mâine-poimâine vom lupta pentru a le oferi libertăți celor care iaca-așa, pur și simplu, vor să mănânce fecale în fața guvernului. tot sub „marca apărării drepturilor omului”?

Din 1998 încoace, selecţionata franţei e favorita mea la toate campionatele mondiale şi europene. anul acesta, chiar dacă nu mai joacă zidane, eu voi ţine tot cu franţa.

chiar dacă e primul campionat mondial, unde nu există ţări care s-ar fi calificat în premieră, vreau să aibă rezultate bune şi echipele mai mici – honduras, coreea de nord, algeria, noua zeelandă, slovacia şi, desigur, gazda competiţiei, africa de sud.

cred că braziliei i-ajunge atâtea cupe, iar italia nu merită. germania nu mi-a păcut niciodată. portugalia e o echipă simpatică şi cred că are şanse să ajungă departe. nu ştiu ce-o să facă argentina, iar spania tot nu o prea simpatizez, dar din favorită se poate transforma în dezamăgirea campionatului

nu prea agreez dezbaterile, mai ales din online, în ceea ce privește problemele presei moldovenești sau incompetența jurnaliștilor moldoveni „care manipulează” sau „care sunt infantili”. și nici nu am de gând să dau acum note acestor dezbateri. am scris o dată.

în ultimul timp, însă, se întâmplă niște lucruri stranii, evidente și nu prea… nu știu după ce criterii acționează fiecare instituție media, dar am impresia că această „piață” din RM se află într-o băltoacă foarte tulbure. nu se observă una pe alta, de aceea câteodată se pălesc cap în cap… (și-și fac multe cucuie și așa mai departe, ș-așa mai departe…)

eu cred că, acum, când „vântul bate dinspre vest” (vorba directorului de la serviciul hidrometeorologic de stat…, fără nicio aluzie la publika tv), una dintre cele mai mari probleme ale presei md este aceea că nu se respectă una pe alta. fiecare instituție se face că nu există alta în jur. De aici și autocalificativele „Noi”, ”suntem primii care…”, „noi am spus întotdeauna adevărul”…

* se întâmplă un lucru paradoxal la jurnaliști. și nu la toți, vorbesc de minoritate, vorba lui posmotrel. așa se face că … (hai să scriu din nume personal) … eu (noi), de exemplu, care nu prea agreez europenii, în special cei care vin la noi (și nu mă refer la oamenii simpli, ci la „fețele oficiale, birocratice, altfel spus”), totuși suntem bucuroși când apar diferite concursuri „organizate și finanțate de oăngeurile străine, … de delegații…aflate la Chișinău, … de fundații pentru susținerea democrației sau a libertăților” e.tî.cî., e.tî.cî. ba mai mult, singuri căutăm astfel de proiecte, concursuri. și apoi frecăm, verbal, astfel de sabantuiuri și ne mirăm încă o dată cum mai spală aieștia banii… iar în societate este răspândită ideea că „ei” ne vor binele, oferindu-ne vaccinuri pidijeaba.

* anul acesta, brad-3 a fost instalat în fața guvernului mai devreme decât în alți ani, adică chiar la începutul lunii decembrie, ceea ce înseamnă că autoritățile au permis (să-i spunem așa) sărbătorirea Crăciunului și pe stil nou, „ca toată lumea civilizată, ca toată europa”… păi dacă am instalat bradul „la timp”, cum a făcut-o tot occidentul, și taman noi vrem să ne integrăm acolo, de ce n-om mai schimba și alte lucruri, asemănătoare celor de acolo,  a? de exemplu, de ce n-om schimba începutul anului școlar – pe 15 septembrie, „ca în europa”, da nu pe 1 septembrie, cum era până acum? poate taman și copchii or învăță mai bine, poate taman și țara s-a dezvolta mai concret! dacă tot vrem să intrăm în europa…
mâine-pomâine va trebui să acceptăm și parade ale gomosexualilor. că doar așa-i în occident (deși nu peste tot), trebu toleranță, huianță… față de cei „care nu-s ca noi”. (I’ll be back )