Ceea ce s-a întâmplat, pe 6 iunie, în Consiliul Municipal Chişinău (CMC) a demonstrat (pentru a câta oară!?) cât de impotentă este clasa noastră politică (dacă o putem numi astfel). A demonstrat naivitatea unora, prostia (dar prostie de aceea proastă) altora, laşitatea celorlalţi şi isteria încă a vreo doi.
Un muşuc frustrat, o popă ne-mearsă la biserică şi un umanist bosumflat (tu’ la mama lui!) “au făcut legea”. Au demis, au propus, au votat, s-au ales… Read the rest of this entry »
Pentru că avem puţine partide expuse pe tarabele din piaţa politică moldovenească, azi, un grup de iniţiativă, condus de Guţul Petru, preşedintele Asociaţiei obşteşti “Protecţia consumatorului”, a anunţat, în cadrul unei conferinţe de presă, că intenţionează să creeze o nouă formaţiune politică în R.Moldova - Partidul “Pentru renaşterea Moldovei” (Партия “За Возрождение Молдавии” :))
Viitorul partid (dacă va fi înregistrat) se declară a fi unul “al dreptăţii” şi “al poporului” :)) - ceea ce este un paradox. Nu mă opresc mult la aceşti inşi cvasianonimi.
Vreau doar să menţionez că în adresarea lor către cetăţeni se spune că “partidul va milita pentru recunoaşterea a 4(!) limbi de stat!!! - moldovenească, rusă, ucraineană, găgăuză. Ce neobrăzare! Cât tupeu trebuie oare să ai ca să te gândeşti măcar la asta?! Într-o palmă de ţară se găsesc nişte inşi care vor să o divizeze în mai multe teritorii, să declare mai multe limbi de stat etc.
Aşa păreau de banali membrii “grupului de iniţiativă”. Nici nu ştiau dacă se află pe dreapta sau pe stânga, dacă au la bază o doctrină politică ş.a.m.d. La un moment dat, îmi era milă de ei…
Oricum, e clar că respectiva organizaţie e un nou păduchi politic, care va încerca să scurme în drumul ei spre 2009. Că, zic ei, cică au destul timp ca să reuşească să se înregistreze şi să participe la alegerile din 2009. Totodată, se laudă că au deja 5000 de semnături, iar “în momentul dat, avem peste 600 de mii de susţinători, documentalino” :))
P.S. Şi acum cireaşa de pe tort 
Tot în cadrul conferinţei, s-a inoculat o nouă versiune, de ce V. Tarlev şi-a dat demisia. Acesta este acuzat de reprezentanţii grupului de iniţiativă de viol asupra unei minore !!! chipurile a participat indirect la “prostie” (косвеный соутчасник в груповом изнасилование) şi trebuia să i se intenteze un dosar penal. “Păi cum ar fi îndrăznit procuratura să-i deschidă dosar lui Tarlev?”, s-a întrebat retoric Guţul
INconstantIN scrie: O altă schimbare care a caracterizat scena politică din Republica Moldova la sfârşit de 2007 început de 2008 a fost activizarea promotorilor unionismului. După Forumul Democrat al Românilor al lui Nicolae Dabija, apare Mişcarea Unionistă din Republica Moldova. Apoi, Partidul Liberal, condus vitejeşte de primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, a organizat o serie de acţiuni cu caracter vădit unionist. E bine pe de o parte, e foarte rău pe de alta. Lipsa unui front comun şi acuzaţii de diversiune între aceşti actori nu fac decât să diminueze atât din importanţa formaţiunilor propriu-zise cât şi din esenţa acţiunilor întreprinse.
Şi pe mine mă enervează când îi văd pe toţi (şi Dabiija cu FDRM, şi Ilie Bratu cu MURM, asociaţii antipact, şi tot felul de organizaţii unioniste, patriotice şi luptătoare, de-alde Hyde Park, Curaj net, românism, deşteptarea etc.) organizându-şi propriul miting, elaborându-şi propriile declaraţii, dar… care au aceeaşi idee, acelaşi mesaj, acelaşi…text, mai aş zice.
[Asta se întâmplă nu numai în politic. "Divizarea" asta începe chiar dintr-o simplă facultate, ca să nu merg prea departe, unde fiecare se vrea lider, director sau redactor. (Nu mă refer la concurenţa sănătoasă, democratică. Ci la faptul că o conlucrare ar fi mult mai benefică şi mai productivă, rezultativă, dacă vreţi).]
Cui îi trebuie aceste mitinguţuri, cu lideruşi unul mai unionist ca altul, fiecare cu prezicerile lui?! Oare nu ar fi mai bine ca toate aceste forţe să organizeze ceva comun, care ar avea un ecou? Oare nu ar ieşi un “artificiu” mai frumos?
Din păcate, şi valorile naţionale se politizează… Iar, în ciuda celor afirmate mai sus, totuşi, există un paradox - îmi pare că chiar dacă s-ar uni aceste forţe (nu mă refer la unificarea lor juridică), ar veni, cel mult, tot atâta lume. Pentru că indiferenţa oamenilor creşte (deşi, se pare că e invers - creşte o generaţie “revoluţionară”, naţionalistă [înţelegeţi cuvântul cum vreţi, pozitiv sau negativ]).
Chiar şi mitingului de azi - “O lumânare pentru spiritul comunist” - a demonstrat cum fiecare îşi demonstrează cât de “rânzos” este. Unul spune că a rămas doar FDRM-ul să-l votăm, iar altul ne îndeamnă să nu-l votăm, pentru că nu-i organizaţie social-politică. Adică ni se sugerează că şi unioniştii se împart în cei “cu acte în regulă” şi “unionişti antiunionişti” etc…
Astăzi a avut loc fuziunea Partidului Social-Liberal cu Partidul Democrat din Moldova. Preşedinte a fost ales Dumitru Diacov. Noua formaţiune se va numi, cum era şi de aşteptat, Partidul Democrat.
Acum că a avut loc evenimentul, îmi vin în minte câteva întebări.
La începutul lunii decembrie, în România, Partidul Democrat (PD - preşedinte Emil Boc) şi Partidul Liberal Democrat (PLD - preşedinte Theodor Stolojan) au anunţat că vor fuziona. Formaţiunea nou-creată se va numi PDL.
Dar nu asta vreau să zic…
Ce-mi pare ineresant este că democraţii şi liberal-democraţii din România se unesc, în timp ce democraţii (D. Diacov) şi liberal-democraţii (V. Filat) din R. Moldova se atacă reciproc (cel puţin la început nu ştiau cine e mai democrat), divizându-se!
Curioasă “coincidenţă”!
PDL (din România) se defineşte, ca şi PLD (din RM), ca partid popular.
Mai devreme, Vlad Filat spunea că partidul său are susţinerea PLD-ului (lui Stolojan). Iar PD-ul (lui E. Boc) susţinea PPCD-ul (lui Roşca). Acum că partidele româneşti, PD şi PLD, au fuzionat, pe cine oare va sprijini, pe viitor, PDL-ul?
Sâmbătă a fost constituit Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), în cadrul primului congres. Preşedinte a fost ales Vlad Filat, deputat în Parlamentul RM şi liderul grupului de iniţiativă.
După cum am scris mai devreme, mă arătam sceptic faţă de respectivul partid. Sau, în cel mai rău (sau bun) caz, nu ştiam să-mi exprim sigur o părere clară. Până azi… când am citit editorialul lui Constantin Tănase. El spune, în finalul articolului, exact ce simt (simţeam) şi eu:
“…Cu toate că meseria de ziarist mă obligă să fiu sceptic, rămân optimist. Cunosc riscurile optimismului, sper însă că după atâtea dezamăgiri şi decepţii în aceşti 17 ani nu voi mai trăi încă una”.
deci… scepticism optimist!
Dacă vrea cineva să vadă cum NU se face o emisiune, care se doreşte a fi o dezbatere (deoarece sunt mai mulţi invitaţi) politică, atunci “cu mult succes” poate să se uite vineri seara la postul de tv, NIT. Este vorba de “emisiunea” “Mai ai ceva de spus!”, moderată de publicistul Vsevolod Ciornei.
În ediţia de ieri invitatul special a fost chiar preşedintele ţării, Vladimir Voronin (care era aşezat pe scaunul unde, deobicei, stă moderatorul).
Ceilalţi invitaţi (care sunt permanenţi) de la masă au fost: Ion Berlinski (”Moldova Suverană”), Oleg Cristal (iarăşi de la “Moldova Suverană”) şi Sergiu Batog (gazda de la NIT).
Fără a o privi, îţi dai seama cam ce fel de borş poate să iasă.
Personal, i-am văzut pe cei din platou (inclusiv pe V. Ciornei) ca pe nişte câinişori cu gura căscată, care dădeau din coadă în aşteptarea osului (promis, probabil, de V. Voronin).
Aceştia încuviinţau orice spunea şefu’; îi aprobau comportamentul (jalnic la adresa cetăţenilor, la adresa României, la adresa lor chiar); îi spuneau că el e “the best”, că e cel mai sincer, faţă de toţi ceilalţi politicieni, că e cel mai incoruptibil, că e atacat din toate părţile; aplaudau când acesta zicea “Noi am fost şi suntem moldoveni şi vorbim limba moldovenească”; îi făceau vânt când acesta transpira; şi, nu în ultimul rând, îi puneau cu grijă întrebările, astfel ca acestea să bată pasul cu răspunsurile…
Nu scriu mai multe, pentru că… în zadar.
Aş vrea să spun că aveam un anumit respect pentru Vsevolod Ciornei, chiar dacă uneori erau evidente anumite momente de “moldovenism” în activitatea lui. Însă această emisiune m-a lipsit şi de acel mic respect.
Şi-ncă ceva, (nu-s eu specialist, dar îmi dau suficient de bine seama cum trebuie să arate astfel de emisiuni [dezbateri]) ca un mic sfat pentru jurnaliştii care au de gând să realizeze dezbateri sau emisiuni “unu contra unu”: uitaţi-vă, mai întâi la TVR1 - la “Între bine şi rău” şi/sau la “100%” de la Realitatea TV, de Robert Turcescu.
P.S.
Înţeleg că în zilele noastre principiile nu te hrănesc, dar nu pot să înţeleg cum să treci peste ele în halul acesta…
Azi, la Curtea de Apel Chişinău, a fost examinat cazul satului Buţeni.
După ce, la 16 octombrie Comisia Electorală Centrală (CEC) a stabilit data alegerilor noi în această localitate pentru 16 decembrie 2007, Partidul comuniştilor a atacat această hotărâre, considerând-o neîntemeiată şi fiind de părere că CEC şi-a depăşit atribuţiile stabilite de Codul Electoral.
La rândul său, CEC-ul respinge acuzaţiile, declarându-le neîntemeiate.
Iată ce a hotărât Curtea de Apel:
“Admite acţiunea Partidului Comuniştilor împotriva CEC; Anulează, ca fiind emisă contrar prevederilor legii hotărârea CEC din 16 octombrie 2007, privind stabilirea datei alegerilor noi pentru alegerea consiliului sătesc şi a primarului din satul Buţeni; Obligă CEC de a emite o hotărâre privind stabilirea datei alegerilor repetate la funcţia de primar al satului Buţeni.
Hotărârea este cu drept de recurs în Curtea Supremă de Justiţie.”
E incredibil… nimeni nu se aştepta la o astfel de decizie…
Se face impresia că comuniştii din principiu fac acest lucru, principiu care durează deja de 4 luni.
Mai multe detalii citiţi la Reporter la TIMPUL
La una din lecţii, Arcadie Gherasim (jurnalist, fost director al postului Euro-TV, profesor FJSC) a expus o idee interesantă, în contextul în care era vorba despre şansele sau neşansele aderării ţării noastre la Uniunea Europeană.
Dumnealui a spus că (citez din memorie) moldovenii demult s-au integrat în UE şi aşteaptă şi guvernul să vină din urmă…
Adevărată teză, nu?
Mihai Ghimpu a fost votat astăzi, cu 27 de voturi, în funcţia de preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău (CMC).
PPCD nu a participat la votare; PCRM nu a votat candidatura; cei doi consilieri de la Partidul Umanist s-au abţinut.
Valerii Klimenko, de la “Ravnopravie” a votat împotrivă.
Informează INFO-PRIM NEO.
Astfel, M. Ghimpu a ajuns unde a dorit, fiind votat de foştii comsomolişti (cum i-a numit pe câţiva consilieri din fracţiunea social-democrată) şi… totodată… ne-fiind votat de partenerul de coaliţie (PPCD), cu liderul căruia a dat mâna în faţa presei.
Până la urmă, s-a dovedit, încă o dată, că PPCD este un partid “trădător” (mi-i greu să găsesc la moment alt calificativ) şi care îşi va urma interesele proprii.
About
Blog în miniatură (Twitter) UNIMEDIA