Buletinele de stiri incep cu situatia economica din tara. Prima intrebare din prima dezbatere televizata dintre Obama si McCain a vizat iesirea din “colapsul economic”. Ziarele publica in primele pagini fotografii cu cei 2 candidati pentru Casa Alba si se intreaba cine va scoate America din criza… Read the rest of this entry »

Medicul-sef, de la Casa de nebuni, publica doua pasaje “din ghidul “How to Survive in the US. A Handbook for Internationals”, care ne-a fost distribuit cand am ajuns in SUA”. Mi s-au parut destul de interesante; chiar regret ca nu am avut asa ceva inainte de a ateriza pe pamantul descoperit de Columb.

Eram constient ca vin in SUA, care reprezinta un alt mediu, o alta cultura, alte viziuni, dar stiam ca aici tot traiesc oameni si, deci, au tot doua picioare, doi ochi, o inima , tot gandesc, sufera, au emotii, simtiri etc.

“… don’t be discouraged if your friendship don’t seem to develop as you would like”

O observatie buna. Americanii isi creeaza “prietenii de interes”. Iar interesu’ avand un capat (ca si segmentul in matematica), si “prieteniile” lor au cap[at](ul spanzurat). Eu le numesc “prietenii odnorazivie“. Chiar daca unii “beu de doua ori din acelasi pahar”…

Spre deosebire de alte ediţii, cea de anul acesta a Eurovisionului n-am prea urmărit-o. De fapt, aproape deloc. Cu excepţia reprezentantei noastre, Geta Burlacu. Prestaţia căreia nu prea m-a încântat. Totuşi, am ascultat câteva piese înainte de concurs (pe net).

Propun (în ordine alfabetică) două varinate care, în opinia mea, ar putea fi câştigătoare: Read the rest of this entry »

Am participat şi eu la off-line-ul organizat de Unimedia (apropo, o idee foarte bună, care sper va continua mult timp), unde deputatul Vlad Filat a fost primul invitat. Ce să zic? N-o să mă opresc la modul cum s-a prezentat politicianul, cum a vorbit, cum s-a comportat.

Mi-a plăcut. Ideea. Şi discuţia, pe alocuri. A început un pic plictisitor - un discurs cam lung a lui Filat, care a făcut o retrospectivă din copilărie până în prezent. Apoi s-a continuat cu întrebări economice care lungeau şi lungeau timpul (pentru mine). Câteodată mă enerva că unii mai continuau cu acestea Any way! Se pare că fiecare a vrut să demonstreze cât este de informat ceea ce e bine, dar…

…oricum, a fost o întâlnire, în primul rând off-line. Ceea ce înseamnă discuţii mai puţin “serioase” (oficiale). Fără “ce credeţi despre corupţie, despre integrarea europeană, despre demisia lui Tarlev” (ei, asta mai merge ) Lucrurile acestea le citim, auzim din presă în fiecare zi… Dar, să mă înţelegeţi corect - nu sunt categoric.

Spre exemplu, eu aş fi vrut să-l întreb ce obiect i-a plăcut cel mai mult la şcoală. Sau ce îi place să citească. Pe cine admiră cel mai mult. Sau ce marcă era prima lui maşină. Dar am înţeles că dacă puneam o astfel de întrebare provocam zâmbetul Eu cred că la astfel de întâlniri e nevoie de întrebări clare, care necesită, la rândul lor, răspunsuri scurte. Astfel, mai mulţi au posibilitatea să adreseze întrebări, iar discuţia devine mai vie.

Ce-aş putea să mai adaug? Aaa! Am citit undeva un comentariu, în care se sugera că ar fi fost bine ca invitatul (V.Filat) să stea în mijlocul auditoriului (printre tineri). Sunt de acord, deşi nu e mare tragedie aşa cum a fost.

Cam atât pentru moment Sunt curios cine va fi următorul invitat. Şi dacă va urma exemplul lui Filat - să servească cetăţenii cu câte o bere

P.S. Mi-a plăcut fraza cu care Filat a încheiat întâlnirea: (citez din memorie) Nu comuniştii sunt puternici, dar noi, democraţii, nu ştim cum să nu fim slabi.

N-avem economie, dar avem ministru al economiei…

Avem Cultură, dar n-avem ministru al Culturii…

Piese slabe (cu foarte mici excepţii), prezentatori “trişti”, sunet bâlbâit, juriu timid şi greoi iar în “Green room” (sau Camera verde) culoarea dominantă era roşie! cu excepţia cămăşii prezentatorului - cam asta a fost Eurovisionul naţional 2008 de anul acesta.

Nu mai intru în prea multe detalii, că e clar deja unde ne aflăm şi cum se face totul la noi.

Mai jos prezint clasamentul pieselor făcut de mine. În paranteze am pus şi note (de la 1 la 5); prima notă e pentru interpretare, iar a doua - pentru ţinuta scenică (interesant e că şi mie mi-a ieşit egalitate între Geta Burlacu şi Olia Tira):

1. Geta Burlacu (4,5 - 3) - cred că a meritat să meargă ea şi cred că va avea un rezultat bun, pentru că vine cu un nou stil pentru Eurovision.
2. Olia Tira (4 - 3,5) - piesa e interesantă, dar parcă ceva nu i-a ajuns; totuşi s-a prezentat mai bine în comparaţie cu ceilalţi.
3. Alexa (2,5 - 4)  - chiar dacă a avut o ţinută scenică bunicică, cu multe mişcări, ceea ce e caracteristic concursului, interpretarea a lăsat de dorit.
4. Catrina (3 - 1,5) - mi-a plăcut melodia, dar atmosfera de pe scenă nu corespundea cu cea a cântecului.

* De Edict nu prea mi-a plăcut. Parcă nu-i ajungea destulă voce interpretei; sau poate aşa se auzea la TV.

Succes Getei Burlacu!

Sâmbătă, Universitatea Liberă Internaţioanlă din Moldova (ULIM), şi-a sărbătorit 15 ani de la fondare. festivitatea a avut loc la Palatul Naţional.

După mine, a fost mult mai interesant şi mai vioi decât la sărbătoarea Universităţii de Stat din Moldova (USM), de anul trecut, când instituţia împlinise 60 de ani.
La USM a fost mai monoton, seara a avut, parcă, o singură culoare; un timp îndelungat i-a luat numai discursului rectorului Gheorghe Rusnac, care, pe deasupra, era citit. Poate această monotonie s-a concretizat din cauza participării colectivelor din cadrul universităţii (deşi acesta nu e un lucru negativ).
În timp ce la ULIM (fiind o instituţie privată, deci, are mai mulţi bani) mult mai solid şi, în acelaşi timp, mai interactiv. Modul de înmânare a diplomelor, de prezentare a invitaţilor ş.a.m.d.

Mai multe informaţii - aici, la Reporter la TIMPUL

La una din ore am fost rugaţi fiecare să scriem câte 3-5 dezavantaje (minusuri) [şi avantaje (plusuri)] ale presei noastre.
Iată care-s răspunsurile mele referitor la dezavantaje:

1. “blândă” - Nu pune degetul pe rană. Atacă doar din perspectiva atacului la persoană.

2. “chioară” - Nu atrage atenţia la anumite momente, declaraţii. Adică nu le comentează, nu se ia atitudine. Doar sunt prezentate, uneori - nu.

3. “îndrăgostită” - de interesul patronului, mai rar a cititorului.

4. “zbârcită” - ma refer la calitatea foii.

http://www.jurnalul.ro/articole/98509/meserie-grea

Pe 31 iulie 2007, Caravana “Jurnalului Naţional” povesteşte şi despre presa din R. Moldova.
Cu toată stima faţă de jurnaliştii de la publicaţia română (care fac un lucru extraordinar), dar cu respectivul material au cam dat-o în bară. Părerea mea.
După mine, acesta seamănă mai mult a fi ca o reclamă, ca să nu zic altceva, pentru ziarul “Flux” în tandem cu postul Euro TV (şi, deci, pentru Partidul Popular Creştin-Democrat) şi o evitare a ziarului “Timpul”, care, împreună cu “Flux” sunt cele mai mari publicaţii din Moldova. Prin ce să se explice oare asta? prin faptul că au fost găzduiţi de cei de la Flux, că au băut o bere împreună sau, pur şi simplu, că aşa le-a fost “dogovorul”? Ca să nu zăbovim mult, s-o luăm pe rând:

SUPERFICIALITATE. În iunie 2004, o întreagă echipă a plecat de la Flux la Timpul, pentru că “au primit o ofertă de nerefuzat”, povesteşte Igor Burciu. Motivul oficial al reporterilor a fost că nu sunt de acord cu politica editorială a Fluxului, “dar înainte îl lingeau în fund de-l rupeau”, spune Burciu, care crede că motivul real a fost un salariu mai mare. Înainte de a pleca, “dezertorii” au distrus toată arhiva în care se păstrau fotografii digitale şi articolele în varianta electronică.

Este, de fapt, o acuzaţie a lui Burciu. De ce n-a fost luată opinia celor care “au primit o ofertă de nerefuzat”? Sau poate acesta e adevărul şi gata?!

Flux – ziarul opoziţiei

Unul dintre cele mai cunoscute ziare de limbă română din Republica Moldova este cotidianul Flux… Această publicaţie este considerată la Chişinău cea mai pro-românească, redactorii săi combătând “cu sârg” iniţiativele guvernanţilor comunişti de moldovenizare a culturii şi conştiinţei românilor de la est de Prut.

“Flux” - ziarul opoziţiei? Oho! Care opoziţie? Ah, da, cea constructivă. Cum am putut să uit?!
Afirmaţia “cea mai pro-românească publicaţie” chiar m-a făcut să râd. Oare “Timpul”, “Jurnal de Chişinău”, “Ziarul de Gardă” nu sunt la fel ziare pro-româneşti? Sau este cumva vreun coeficient care măsoară cine e mai pro-românesc? probabil e proromânmetrul. Offf…

Posibilităţile materiale ale ziarului sunt modeste…

Serios? Nu ştiu, nu prea cred. La concertul organizat de PPCD (candidatul Corduneanu), în ajunul alegerilor locale, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, pe stradă, sub tufişuri şi-n gunoaie rămăsese kilograme de hârtie oranj, editată de ziarul cu posibilităţi materiale modeste.
Cum aşa modeste? I s-au terminat banii partidului? Eeee, nu se poate aşa ceva! În caz contrar apare riscul ca jurnaliştii care “îl lingeau în fund de-l rupeau” să plece după oferte “de nerefuzat”.

Pe lângă postul public al Moldovei, în urmă cu ceva vreme a apărut televiziunea de limbă română “Euro TV”, deocamdată singura cu capital privat.

Nu se spune, însă, prin ce a trecut un colectiv întreg de jurnalişti, care au fost daţi afară, practic cu forţa, din sediu, pentru ca nişte politicieni să-şi satisfacă interesele. Fraţilor, dacă ne-am apucat să relatăm ceva, haideţi şi-om face-o cum se cuvine. E clar că era imposibil sau, mai bine zis, inutil să descrii tot subiectul, dar măcar principalele linii de subiect, astfel ca cititorul român să-şi dea seama ce se petrece. Să nu citească doar despre “concurenţa cu presa rusească”

Timpul

“Fluxul era o şcoală de gazetărie”, spune Valentina Basiul (foto), reporter la cotidianul Timpul. Doi dintre jurnaliştii profesionişti care au lucrat la acest ziar au plecat pentru salarii triple să lucreze la proiecte internaţionale.

Valentina a terminat Facultatea de jurnalism în România; a lucrat mai întâi ca reporter

pe domeniul social, apoi pe educaţie şi pe politic. O amintire neplăcută ca ziarist are Valentina din ziua în care a venit la Chişinău preşedintele Băsescu: “Poliţiştii nu ne-au dat voie să ne apropiem de poarta Ambasadei României”. Ca orice ziarist moldovean care se respectă, îndrăznind să facă anchete, Valentina are şi ea un proces la Curtea Supremă.

“Am scris un articol despre corupţia în învăţământ; am luat sursele mele din facultăţi, studenţi, dar şi o profesoară căreia i-am dat numele cu acordul ei. După ce a apărut articolul, conducerea facultăţii a ameninţat-o că o dă afară, iar ea mi-a cerut să retractez.

A dat ziarul în judecată şi a cerut despăgubiri morale de 100.000 lei (n.r. – moldoveneşti).”

Însă ceea ce scrie sub titlul “Timpul” chiar e o bătaie de joc! Să întitulezi o parte din textul tău, “Timpul” şi să vorbeşti TOT despre “Flux”, şi încă “de bine” … nici nu ştiu cum se cheamă asta…. Şi în continuare să descrii un eveniment din activitatea doar a unui reporter. Nu spun că trebuia să descrie istoria de la începuturi şi până în prezent, dar măcar câteva date, cel puţin, generale. Chiar şi “Moldova Suverană” este prezentată mai “ca lumea”. No comment!
…………………………………………………………………………………………
Chiar dacă ziarul “TIMPUL” e publicaţia mea preferată, n-am scris aceste rânduri doar din cauza asta, dar m-a înfuriat, pur şi simplu, lipsa clară de ne-obiectivitate a celor de la JN.
Dacă au numit-o Caravană, asta înseamnă, după mine, o informare a cititorului din România dacă nu echidistantă, atunci, cel puţin, obiectivă.

Am fost, în week-end-ul acesta la ţară. De mult nu mai fusesem pe acolo. Multe s-au schimbat, dar, totodată, multe au rămas la fel.
Un sat “ars”, bătrân, atât la propriu, cât şi la figurat. Fără feţe tinere. Un sat pasiv. Căruia îi este lene şi să se mişte. Vrea doar să bea apă şi să ploaie. Asta e unica dorinţă a ţăranilor.

Această situaţie e tipică pentru toată Moldova, de fapt. (mai multe aici, în TIMPUL)

Nimănui nu-i mai pasă de aceşti oameni. Când zic “Nimănui”, mă refer la oamenii cărora ar trebui să le pese. Cetăţeanul simplu e lăsat să se descurce cum poate: fără ploaie, fără vânt, “cu crengile la pământ”…

“Am văzut la un post TV un reportaj zguduitor: doi bătrâni dintr-un sat de lângă Chişinău supravieţuiau graţie unei capre. Acum, seceta a ars totul şi nu mai au cu ce o hrăni. Bătrâna intervievată a rostit o frază care, prin cruda realitate ce a exprimat-o, e demnă de o tragedie antică: “Dacă nu are capra ce mânca, nici noi n-avem ce mânca, ce să facem? O s-o tăiem şi o s-o mâncăm noi pe dânsa!”. Nu vreau să fac nişte aluzii la anii ‘46-’47, întrebarea însă se impune: dar ce (pe cine) vor tăia mâine, după ce vor mânca capra?” (Constantin Tănase)

Contrar situaţiei din ţară, guvernanţii de la Chişinău nici nu-şi bat capul de populaţia ţării pe care o conduc. Domină o indiferenţă mizeră şi periculoasă. În loc să elaboreze strategii reale de ieşire din impas, dacă nu totale, atunci măcar unele care să inspire încredere oamenilor. În loc să finanţeze şi să instaleze sisteme de irigare măcar unde situaţia e sub nivelul critic, oamenii „sus-puşi” aruncă banii pe „hârtii ideologice”, care, pe deasupra, vor goli buzunarele Bugetului nu cu mult(!)…, doar cu vreo câteva zeci sau sute (nu mai are importanţă) de milioane de lei.