„Vezi, Ion, dacă nu te-ai aşezat unde trebuie!” – asta mi-a spus cineva azi la conferinţa organizată de V. Filat, în momentul când am scăpat dictafonul jos. Ce înseamnă asta – nu m-am aşezat unde trebuie? Dar unde trebuie? NIT, Omega, N4, Moldova-1, AntenaC, Flux etc. – într-o parte şi ProTV, Unimedia, TIMPUL, Jurnal etc. în altă parte? Adică eu, care sunt de la TIMPUL, dacă m-am întâlnit la conferinţă cu un prieten (nu coleg, da’ prieten!), care e de la AntenaC, de ex, sau Flux, să ocup un loc în partea opusă a sălii, decât unde e el? sau cum? Numai pentru faptul că el e dintr-o „tabără” şi eu din alta? Aveam impresia că toţi se uită la mine ca la un “trădător” ) Sau doar mi s-a părut?

Anume astfel de atitudini şi gânduri aduc dezbinări în societate… Într-un final, toţi suntem jurnalişti. Unde activează sau cum activează e problema fiecăruia. Asta nu înseamnă că eu trebuie să mă prefac că afară plouă.

Delegatia Comisiei Europene in R. Moldova a pus punct, ieri, Zilelelor Europei la Chisinau, organizand, pe langa cele vreo 30 de standuri cu informatii despre proiectele autoritatilor europene implementate in RM, si un concert frumos.

Eu am asistat la recitalul celor de la Zdob si Zdub. A fost super, atmosfera de srbatoare, distractiv. Uitasem sa mentionez ieri (am scris doar pe twitter) ca Gandul Matei a dezamagit putin, prin faptul ca n-au prea cantat live. Daca ma insel, va rog sa infirmati ZsZ a cantat live. Respect. Va propun cateva imagini video de la concertul de ieri, pentru cei care n-au fost sau n-au avut posibilitatea sa vina. Printre ele, o sa vedeti si calitatile mele timide de dansator : Read the rest of this entry »

Într/o perioadă când oamenii sunt omorâți doar pentru că s-au aflat la “locul nepotrivit”, când strigătul spre occident rămâne neauzit, când domnește liniștea (periculoasă) de după furtună…

… când Făt-Frumos nu mai există, când nimeni nu-și mai “imaginează”,

eu vă doresc un Paște fericit! Ciocniți ouă, mâncați cozonac, zâmbiți unul altuia. zâmbiți sincer, nu fiți fățarnici…

Ziua alegerilor parlamentare în RM e frumoasă, din punct de vedere a vremii. M-am trezit la ora 7 fără 5 minute, iar la 7.40 eram deja în cabina de vot, la secţia de votare 181. Dimineaţa era răcoroasă, aşa cum îmi place mie. În drumul spre secţia de votare n-am întâlnit nicio persoană, nicio maşină n-a trecut pe drum. Aproape de locul cu pricina, o doamnă grebla în gradina din faţa casei. Eram bine-dispus şi ea părea odihnită, de aceea am întrebat-o dacă merge la vot. Mi-a răspuns că mai încolo… Am ajuns odată cu maşina OSCE. În secţia de votare erau multe persoane…care monitorizau alegerile. Doamna care-mi examina buletinul de identitate mă întreabă dacă doresc să mi se aplice ştampila în fişa de însoţire. Îi răspund afirmativ. Eram primul care am semnat în lista cetăţenilor cu drept de vot. Sper ca spre sfârşitul zilei doar 2 dreptunghiuri să rămână curate. Primesc buletinul, îl analizez, aşa, din interes – caut vreo greşeală Înainte să introduc buletinul în ladă, întreb preşedintele comisiei dacă aplică stampila. Zice că nu. Interesant!

La ora 9 eram deja la secţia de votare 1/79, la Calea Ieşilor, unde a votat primarul Dorin Chirtoacă. A venit fără pază, a salutat persoanele prezente, a aşteptat ca doamnele din faţa lui să voteze. A aruncat prea repede buletinul de vot în urnă Preşedintele Voronin a votat la liceul Antioh Cantemir, ca de fiecare dată. Se observa şi din cosmos că acolo votează. Mulţi jurnalişti, securitate şi mai multă. Declaraţia lui a fost ca-ntotdeauna – amuzantă. “Eu în limba română nu vorbesc, moldov’neşte…”.

Jos comuniştii!

Am ajuns acasă! după aproape 9 luni petrecute într-o ţară (lume) ce reprezintă, pentru unii, un exemplu de democraţie şi libertate, o ţară de… (ei, hai!) succes (fără nicio aluzie ); pentru alţii – un focar al “relelor” sau o altă Uniune Sovietică, dar bazată pe principii capitaliste. Ei, da asta e spus la general. De la 10 oameni o să auzi 10 opinii diferite despre SUA…

Din ziua în care am rezervat biletul spre MD, senzaţiile reîntoarcerii îmi alergau prin tot corpul. Mă gândeam, aproape non-stop, la reîntâlnirea cu oamenii dragi, la şocurile reîntoarcerii, pe care sigur o să le am. Îmi era dor să aud o vorbă moldovenească, o înjurătură a unui moldovean frustrat de politică etc.

…Dacă Atlanta am lăsat-o aşa cum am găsit-o – fierbinte, pustie pe alocuri, cu împuşcături noaptea, cu negri non-conformişti şi bătrâni alintaţi – , atunci în Moldova m-a întâmpinat un Chişinău electoral, sur, britanic (din cauza vremii), întuneric şi cu drumuri catastrofale (spun asta pentru că problema respectivă se observă foarte bine când vii din partea cealaltă).

A doua zi dimineaţa am mers puţin pe străzi, având o poftă de moldoveni, de feţe albe… Aproape toată ziua nu mă puteam opri din râs Mă amuza totul (nu ştiu din ce cauză), mai ales panourile publicitare (cel cu patrioţii moldovei m-o dat gata), “eroismul” şoferilor, care aveam impresia că…conduc o căruţă, femei târâind saci sau torbe pline şi grele etc. Nu în ultimul rând, m-am bucurat să revăd, după această lungă perioadă, o mulţime de fete frumoase pe metru pătrat

…Un primar, într-un oraş cum e Chişinăul, trebuie să lase toate treburile la o parte şi să se ocupe de 2 probleme – drumurile şi iluminarea străzilor.