Am văzut azi dimineaţă, înainte de a ieşi din casă, câteva imagini de la meciul de ieri dintre Liverpool şi Arsenal (meci din sferturile de finală a Champions League). Au fost marcate nici mai mult, nici mai puţin decât 6 goluri – aşa cum îmi place mie (multe goluri) – 4:2…

M-a apucat o nostalgie… În momentul acela mi-am adus aminte de nopţile nedormite, aşteptând duelurile de la 21.45 fie de la PROtv, fie de la M1, fie de la TVR1 etc. Mi-am adus aminte cum aşteptam, în faţa televizorului, rezumatele celorlalte meciuri.  Câteodată mă mai uitam, cu volumul mic pentru a nu-i trezi pe cei care dormeau, şi la emisiunile de analiză care aveau loc după acestea… Nu-mi păsa că a doua zi trebuia să mă trezesc la 6 dimineaţa, că am lucrare sau examen. Dimpotrivă, mă trezeam fără probleme Read the rest of this entry »

Chiar dacă “i-am ordonat” alarmei să mă trezească la 7.30, aceasta şi-a făcut de cap şi m-a lăsat să dorm mai departe. M-a trezit telefonul redactorului…
Ies la balcon… incredibil! aceeaşi imagine pe care am văzut-o în fiecare zi din săptămâna trecută, doar că puţin mai verde. M-am întristat… Mă doare gâtul - aaa, e de la berea de ieri, care era tare-tare rece. Am nevoie de un ceai cu lămâie… Încă mai sunt obosit după deplasarea de ieri, la Floreşti (aproape toată ziua flămând)…

Îmi aduc aminte că, chipurile, azi trebuie să susţinem teza de licenţă (susţinerea preventivă). O-f-f-f, altă bătaie de cap. Care teză? care susţinere la ora asta?! E trecut de 9 şi eu încă sunt în casă… Read the rest of this entry »

Azi, când mă duceam la conferinţa lui Sergiu Mocanu…

M-am urcat în troleibuz ca să merg o staţie, pentru că întârziam. M-am oprit lângă uşă, clar. Ce rost avea să merg la mijlocul troleibuzului? Întorcând capul spre lumea din vehicul, privirea îmi este oprită de un abţibild de pe fereastra udă a troleibuzului. La o examinare mai atentă, văd două culori acolo - roşu şi alb. La o privire şi mai atentă, observ că e desenat un mărţişor. Aha! PSD îşi face publicitate. Sau cineva îi face!

Luna martie pleacă, iar oamenii nu trebuie să uite că au purtat mărţişoare Cum le amintim de asta? Nu le permitem să se uite afară, peste fereastră:)

Când ziua s-a egalat cu noaptea, Gândul Mâţei a lansat noul lor album - Gândul Mâţei În Profil. Demult n-am mai ascultat muzică bună live. Chiar dacă, personal, mă aşteptam la vreo compoziţie nouă, oricum, am rămas mulţumit, pentru că piesele au avut o abordare nouă. O combinaţie de ritmuri de Jazz, Bossa Nova, Funk, Ethno şi Rock, îmbinate cu sunet de vioară, violină, percuţie şi nai. Ce-ţi mai trebuie de la Gândul Mâţei? Am plasat mai jos câteva imagini de la concert. Din păcate, n-am avut vreun flash cu capacitate mai mare ca să filmez mai mult, aşa că… doar câteva fragmente de la “Vestitorii de furtuni” şi “Proba credinţei”

Primul video

Al 2 video

Al 3 video

După cum am promis, - iată şi filmul “CORIDOR” - un film de scurt metraj, dedicat ziarului FJŞC, a USM. Ziar care a rezistat un an şi câteva luni - cel mai longeviv de la respectiva facultate. (Eu, personal, mai sper că ziarul va reînvia, ca pasărea Phoenix ).

Filmul a fost realizat cu ocazia unui an de activitate - la 20 februarie 2007, când am organizat, totodată, şi Gala CORIDOR.

Vizionare plăcută

P.S. Dacă cineva are alte curiozităţi, le puteţi lăsa la “comentarii”. George, Victor şi Saşa, mai ziceţi şi voi ceva

FILMUL

18 februarie 2007 a fost ziua când mi-am creat şi eu blog. A fost o încercare timidă - am vrut să văd dacă într-adevăr funcţionează aşa ceva. Am luat un articol de-al meu, pe care l-am scris pentru “Coridor” şi l-am postat. A mers. Apoi a urmat “lucrul” propriu-zis - pe unde mai bine (interesant), pe unde mai “şchiop”. Dar am ajuns la un an
Mai întâi l-am creat pe platforma blogspot. Recent am trecut pe wordpress, unde traficul, spre bucuria mea, a crescut
La mulţi ani, blog-ule!

… pe blogul meu voi posta un filmuleţ (de scurt metraj) despre ziarul “Coridor”. (Pentru cine nu ştie - “Coridor” este [sau a fost, nici nu mai ştiu] denumirea ziarului Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, pe care l-am fondat împreună cu nişte colegi, apoi prieteni - George, Victor şi Saşa [la început a fost şi Ivan :D]). Peste 2 zile se împlinesc exact 2 ani de la apariţia acestuia. A fost un moment şi o perioadă, totodată, interesantă, plină de emoţii de tot felul, “romantică”, pragmatică etc. (lista o s-o continue George, Victor şi Saşa :D). O perioadă care ne-a evidenţiat şi care ne-a dat aripi…

Pe 20 februarie 2007, când ziarul a împlinit un an, am organizat şi o mică gală - “Gala CORIDOR”, la care au fost prezenţi profesori şi colegi de facultate (Şi în cadrul căreia am prezentat respectivul filmuleţ). Chiar şi presa - despre eveniment a scris ziarul “Asta DA”. Iar puţin mai devreme am luat şi “Creanga de Aur”, la secţiunea “Iniţiativa studenţească” - Am fost singurii care am reuşit să menţinem o publicaţie, la facultate, atâta timp. Păcat că entuziasmul nostru nu a fost preluat de nimeni… chiar dacă au existat încercări (şi sper că vor mai fi).

Aşadar, pentru cei curioşi, voi posta filmul… în curând. Aveţi puţină răbdare

O mică abatere lirico-aberantă

Pe blogspot, în 2007
Cu o ştire a apărut un blog.
Un student “flămând”
l-a creat vrând-nevrând,
pe rând…

“Împăcat” cu legea net-ului
posta opinii şi nişte gânduri răzleţe
Într-o zi-a plecat pe platforma
numită wordpress, wordpress

Stai!
Nu ceda!
Stai!
Nu ceda, nu pleca!
Un-te duci? Un-te duci? Un-te duci?
Stai!
Nu pleca! Nu ceda!

Făcând rost de-un domain propriu
A plecat el de pe vechiul site
Chiar dacă-i plăcea
A fost sfătuit să se mute
pe word…, pe wordpress

Refren:

Un-te duci?
Hai spune adresa ta!
Dacă vrei să pleci, de ce mai iei şi pe alţii?
Iar dacă vrei ceva nou
Sau asta-i alegerea ta
Eu nu mă supăr.
- Pentru ce să te superi!?
N-ai de ce.
Rămân tot pe net…

Printr-un click am făcut pasul
păstrând arhiva de pe vechiul site.
Mi-a plăcut nespus
Iar omul de pe wordpress sunt eu…

Azi am avut impresia că a venit primăvara. O zi frumoasă, cu destul soare, un vântuleţ care te gâdila puţin la urechi şi, în sfârşit, fără fular la gât :D… Totodată, m-a apucat o frică. O frică de faptul că se apropie această primăvară. O apropiere care semnifică trecerea timpului. Trecerea timpului care înseamnă sfârşitul anului. Anului care abia a început. Început ce părea veşnic. Ce părea…

Trebuia găsită o metodă de a opri, pentru puţin timp, acest timp (repetiţie obligatorie) grăbit.
A apărut ideea de a mă întâlni cu nişte bloggeri - Pavel Ciorici, Vlad Namashco şi Valeriu Tihai. O bună posibilitate de a cunoaşte oameni noi, oameni care au apărut deja în presă, inclusiv la TV. Sunt tineri care şi-au făcut deja un nume cu ajutorul bloggingului (o metodă destul de originală, simplă şi interactivă) şi care au ceva de spus. [Mă aşteptam să vină şi Artur Gurău, dar am înţeles că dormea :D].

Interesant… ne rezervă vreo surpriză iarna care a mai rămas?

Azi am fost la cinematograful Patria si am privit filmul “12″ de regizorul şi actorul rus Nikita Mihalkov.
O excelentă producţie rusească, care se încheie cu cuvintele (din memorie şi traduse din rusă): Chiar dacă există o lege, dar ce să-i faci atunci când mila e mai presus de lege”…

Un film care se caracterizează prin următoarele calificative: consecvenţă în convingeri, toleranţă, ascultă şi altă opinie, nu te baza pe stereotipuri, priveşte un lucru din mai multe unghiuri, “orice e posibil, chiar şi imposibilul” (o teză formulată de unul din actori, care mi-a plăcut cel mai mult),…

În orice caz, merită a fi vazut acest film. Se abordează teme actuale, este realist… Sunt arătate 12 tipuri de oameni… care, până la urmă, toţi ajung la un numitor comun, deşi…