Mai întâi s-a apropiat de o terasă şi vroia să se aşeze pe un scaun, la o masă Chelnerul o alungă, să nu deranjeze clienţii. “Toarnă, uăi, o cană cu pivă!” – replica femeii. După încă vreo două încercări eşuate, se apucă de altă “operaţiune” – “Sim-sim atkroisea!”. Încearcă, deodată, la o maşină să vadă dacă se deschide uşa. E insistentă. Uşa din spate nu merge. O încercăm pe cea din faţă. Fără succes şi aici. Ups! Vine stăpânul maşinii. “Ce cauţi, fa femeie? Ia, dute acolo, la maşina cealaltă”. Baba nu stă mult pe gânduri şi se îndreaptă spre alt automobil. Cine ştie, poate are noroc şi se plimbă măcar cu maşina dacă pivă n-o vrut să-i toarne omu’

Continuarea – în imaginile de mai jos. Read the rest of this entry »

Comedy Club

No comment!
show_8d6c2fb8937f0b(448, 46);

SCENA 2

La toată această scenă privea dintr-o parte primarul Chişinăului, Doric Pirtoapă. Era vădit emoţionat negativ. Se fâţâia pe scaun ca un copil, care nu are răbdare să se încheie spectacolul. La un moment dat nu mai rezistă şi se ridică enervat.

Doric Pirtoapă: Eu unul părăsesc sala. N-am de gând să asist la acest circ şi nici nu înţeleg de ce am mai venit, mai ales că nimeni nu m-a invitat. În semn de protest faţă de atitudinea voastră, mă duc şi instalez bustul lui Liviu Rebreanu pe Aleea Clasicilor.
V. Corbu: (se repede cu vorba la Pirtoapă, strigând ironic) Băi, băi copchile! Unde te-nfoi tu aşa. Ce, ţi se ridică manca-n chept? Şi bust vrei tu? Ştii că Parlamentu’ încă n-o votat lejea?!
Doric Pirtoapă: Ei şi ce dacă n-a votat! Va fi un bust instalat neautorizat, aşa cum sunt multe construcţii neautorizate în oraş.
V. Corbu: (trinc! Luminându-se la faţă) Ia stai oleacă! (adresându-se către ceilalţi) Voi vedeţi, copchil, copchil, da’ are idei bune. Eu aş spune să-l instaleze el aşa neautorizat, poate intrăm în Cartea asta, cum se cheamă, a lu’ Ginghis, pentru „instalarea unui bust neautorizat”.
Artiom Cuzimici: Eu cred că mai bine să punem pe Alee un muratoriu.
V. Corbu: (nedumerit şi zăpăcit) Da’ şi scriitor mai este şi aista – Muratoriu?
Artiom Cuzimici: (zâmbind şi crezând că-l corectează pe preşedinte) El nu-i scriitor, dle preşedinte. El e poet.
V. Corbu: Aaa. Atunci care-i problema? Nahren s pleaja pe Lev Rebranu aista, pe care nimeni nu-l ştie, şi puneţi-l pe Muratoriu în locul lui, şi gata… Da’ nu uitaţi, să fie neautorizat.

A urmat „cinstirea” sărbătorii, după cum s-a exprimat, la început, preşedintele V. Corbu. Fiecare ţinea o mână în buzunar, iar cu alta ţinea paharul plin ochi cu şampanie de culoare gălbuie. Numai savantul (căutătorul) Bazili Kstati era cu amândouă mâinele ocupate, el ţinând şi trofeul câştigat. Văzând că se chinuie atâta, premierului ţării, B. Pleşuvu, i-a venit imediat o idee în capul său rotund ca soarele – de a-i retrage premiul, „pe perioada „cinstirii” sărbătorii, astfel ca toţi să se simtă egali”.

THE END