http://www.youtube.com/watch?v=4xxk9w_l4XM

Intre timp, eu ma uit, on-line, pe cnn.com, la Democratic National Convention, unde toti ii indeamna pe toti sa-l voteze pe Obama ca presedinte al SUA. (Astept discursul lui Hilary Clinton. Chipurile in sanul democratilor s-au iscat niste neintelegeri. Si americanii au ranza cand e vorba de liderism).

Un fost luptator (american) in Afghanistan: “America is a capitalist country. It’s all about money. They don’t care about people, they do’n give a damn about poor people!”.

De ziua independentei Statelor Unite si inca 2 zile la rand (deci, intre 4-6 iulie), in centrul Atlantei (unul din cele mai mari orase) a avut loc o “parada colorata”; un mare ospat si un mic concert live (partea frumoasa) pentru o minoritate ne-normala - asa-numita “minoritate sexuala” (gheii si lizbienile).

Imaginile pe care le-am vazut — baieti (patani) tinandu-se de mana, saru… (ca mi-i greu sa scriu asa ceva), imbracati intr-un stil aparte, cu un corp “elastic”, de-l batea vantu’ si un comportament “iesit din comun” — m-au lasat pur si simplu fara replica. Din simplul motiv ca daca spuneam ceva, aveam impresia ca era sa vomit.

Eu credeam ca doar in filme si in imaginatia oamenilor poate fi asa ceva. Imagini gretoase.

Mai tarziu am aflat ca Atlanta este al 2-lea oras din SUA dupa nr. de homosexuali. Si dupa asta, “minoritatea” a devenit “majoritate”.

P.S. Daca pana acum aveam o atitudine mai liberala fata de acesti oameni, acum cred ca ei sunt pirduti. Chiar “oameni ai nimanui”.

P.P.S. Au experimentat si au dat nastere unui “mutant”. N-a fost de ajuns — i-au pus si tentacule, cu care a cuprins tot Globul. Fuck parade, cauta fonduri, bani, bani… Totul s-a facut pentru bani. Acum alcatuiesc slogane - “Toti diferiti, toti egali”. Cum poate un om sa fie egal cu un mutant?…

Departarea de pamantul german a fost mai interesanta, dar nu la fel de emotionanta ca cea de Chisinau (Moldova), unde ramaneau in urma parintii, fratele, prietenii. In Frankfurt am lasat niste blocuri, un stadion superb si un relief bine evidentiat, “crapat” de cateva rauri… Au urmat norii…

Aterizare cu “probleme”

Aterizarea pe pamantul american nu s-a petrecut fara “probleme”. Cand mai ramasesera o mie si ceva de metri pana la pista, am fost anuntati ca aterizarea se amana din cauza unor neintelegeri la sol. Don’t worry. Thank you for your patience. Peste cateva minute am calcat pe pamantul descoperit in 1492

Exact ca in GTA…

Gata, am ajuns ! Trecem peste controlul pasapoartelor, asteptarea bagajelor… Luam un taxi si pornim spre hotelul (probabil cel mai ieftin din Atlanta) de pe Pine Street. Soferul nu stie unde se afla strada. O cautam. Mergem incet prin oras. De fapt, ne invartim in jurul strazii respective… In timp ce colegii mei se enerveaza pe sofer (care abia deschidea gura, ca nu intelegeai ce spune) ca “degeaba mai esti taxist”, eu nu-mi puteam lua privirea de la ceea ce vedeam peste geam.

In primul rand, am fost impresionat de calitatea drumurilor. Nicio gaura. Marcajul rutier parea prospat (doar nu l-au vopsit stiind ca vin niste studenti din Moldova ) si… multe indicatoare (in unele locuri se cam exagereaza: la intersectii, chiar daca este semafor, mai vezi si inscriptia “Do not walk at red color” ).

In al doilea rand, cladirile care nu sunt deloc inalte, dar foarte inalte (asta numai in Downtown si Midtown). Vorba “Alternosferei” - “blocuri infipte-n asfalt”.

In al treilea rand, ceea ce a constituit, de fapt, si probabil, primul soc cultural in SUA a fost numarul mic, infim chiar, al oamenilor albi.

Aceste imagini pe care le vedeam prin fereastra taxiului (condus de un nene din Angola) - blocuri inalte, sure, magazine colorate, afro-americani (in continuare - negri) mergand agale prin caldura insuportabila, cu pantalonii pe cur si cu mana tinandu-i, sirenele politiei - imi dadeau impresia unui deja-vu. Unde am mai vazut eu “filmu’” ista? ma intrebam. Aaa, tocino! GTA (Grand Theft Auto) - un joc pe calculator, la moda la vremea lui

“Vreu acasa!”

Hotelul la care ne-am cazat (in care stam si in prezent) - “Savannah Suites” - ne-a intampinat cu o putoare neagra, specifica. Aveai impresia ca nici aparatele cu aer conditionat nu te ajuta…

Cand am realizat in ce cartier am ajuns(foto), ne-o apucat o fricaaaa. Ne temeam sa iesim din casa Ne-am luat inima in dinti si… a doua zi (vrand-nevrand), trebuia sa cautam locul de munca. Am iesit afara. Tot normal. Am gasit locul de munca. Muncim…

… Acum ne-am obisnuit deja si cu negrii, si cu apucaturile lor; le-am invatat naravurile, stim sectorul in care stam mai bine ca cei care traiesc in el etc. etc.

Mai multe despre Atlanta (America) si oamenii de aici voi scrie mai tarziu cate un post

Introducere

“Epidemia” Work&Travel, raspandita, in special, in randurile studentilor, m-a atins inca din primul an de facultate. Atunci, insa, mi-am spus ca nu-i nimic grav si o sa-mi treaca. Nici nu-i atrageam atentie. Anul acesta am cedat si… dupa ce am trecut cu succes de interviul cu consulul Americii in RM, David Franz, si am obtinut viza, mi-am luat zborul peste Oceanul Atlantic. Destinatia finala - orasul unde, in 1996, au avut loc Jocurile Olimpice de vara - Atlanta, statul Georgia.

Primul zbor cu avionul si cea mai lunga zi din viata mea (la propriu)

18 iunie 2008, ora 4.45 ma aflam deja deasupra Moldovei. Zburam Totul se facea atat de mic si atat de clar… Primul “popas” l-am facut in Frankfurt, Germania, unde am asteptat cealalta ruta vreo 5 ore. Tare trist. In schimb, aici am avut primele “socuri” (culturale si arhitecturale) - de la impresionantul aeroport (un mic orasel), pana la sutele si miile de straini (pt mine) pe metru patrat - indieni dormind pe scaune, pe sub pereti, in colturi; iranieni cu parul dat cu gel ; chinezi micuti (scuze pt pleonasm ); africani din toate colturile Africii; europeni putini … Si, nu in ultimul rand, amabilitate “de grad inalt” pe metru patrat…, fata de somnoreala din Chisinau…

To be continued…

P.S. Azi e 18 iulie 2008. A trecut o luna de cand sunt in America. Timpul a trecut repede. Trece repede si atunci cand nu-s la “TIMPUL”

A fost bine, numai că maţele ghiorăiau Socotiţi şi voi, de la opt dimineaţa să stai într-un cabinet, să-ţi aştepţi rândul expunerii, să mai ai şi emoţii (nu multe, dar totuşi) şi, plus la asta, să bei numai un ceai chior dimineaţa

Membrii comisiei (printre care Valeriu Vasilică, directorul agenţiei de presă INFO-PRIM Neo, tot el preşedintele Comisiei, editorialistul Petru Bogatu, profesorii Mihai Guzun, Serafim Isac) mi s-au părut destul de obiectivi. Poate cu excepţia unor note. Nu mă refer la a mea, de care nu sunt mulţumit, dar de felul cum am prezentat-o, asta e… puteam mai mult.

Un P.S. important —> Pe ultima sută de metri m-am dezamăgit în facultatea pe care am făcut-o. M-am dezamăgit în unii oameni (nu toţi!). Dar, am învăţat ceva. Mai mult în primul an…

Un P.S. off-topic: Acum îmi fac bagajele. Mâine dimineaţa tare plec în SUA M-a atins “febra Work&Travel” şi mă duc să mă lecuiesc.

Un P.S. cu foto: Un fel de “bal al absolvirii”, între noi

Dupa primele doua etape de la Euro-2008, cred ca putem spune cine sunt favoritele la castigarea medaliilor (chiar daca sunt posibile unele schimbari).

In opinia mea, patru echipe au sanse mari sa joace in finala mica si mare. Asta cu o conditie - sa joace la fel cum au facut-o in primele meciuri. Voi mentiona doar 3 tari, pentru ca sunt 3 medalii. OLANDA (pentru ca a marcat cand a dorit si impotriva cui a dorit. Si-a batut, pur si simplu, joc de campioana si vicecampioana lumii), PORTUGALIA (pentru ca e tehnica si ambitioasa) si CROATIA (pentru ca e insistenta si a invins Germania  Cred ca va fi surpriza campionatului).

P.S. Grecia a demonstrat, inca o data (dupa ne-calificarea la Campionatul mondial din 2006), ca n-a meritat sa castige Euro-2004…

Italia a început meciul în forţă. Era şi normal. Avea de recuperat punctele pierdute în faţa Olandei. De aceea şi meciul a fost frumos, intrigant. Una din echipe ataca. Ataca mult. România a fost mai îndrăzneaţă decât în meciul cu Franţa, dar nu îndeajuns de curajoasă.  Ratarea lui Mutu cu 9 minute înainte de fluierul de final a îndepărtat România de calificarea în sferturile de finală. Mutu a vrut să devină eroul partidei, dar fără să depună un oarecare efort sau să dea dovadă de imaginaţie. Buffon i-a luat-o înainte…

Italia-România 1:1

2:0 pentru Germania şi… încă o premieră la Campionat - prima dublă