Ion Surdu

Blogovăţ 2010. Au început emoţiile mari

Ion Surdu — Mon, 08 Feb 2010 13:14:47 +0000

Azi s-a dat startul Blogovăţ-ului, ediţia 2010. “Au început emoţiile mari pentru concursanţii tari”

La îndemnul lui Pionerul, acuş o să mă înregistrez şi eu… ca să nu ratez ediţia.

În ştirea din Timpul scrie că printre categoriile participante nu a fost inclusă şi “Microbloggingul”, argumentându-se că “twitterul s-a dovedit a fi cel mai conectat microblog la realitatea din R. Moldova”.

Voi ce credeţi?

turma și oaia neagră

Ion Surdu — Sat, 16 Jan 2010 18:37:14 +0000

cică era odată un șioban, care se ducea pe deal cu oile. cu dânsu lua un notebook (sau un lap-top). când oile se odihneau, el se mai întindea, la umbra unui copac, și se uita la notebook. eu nu știu exact ce făcea – se juca, asculta cântece de pe youtube sau citea.

deasupra lui, neașteptat, a trecut un cârd de păsări, vrăghii matincă erau. nu știu ce s-a întâmplat, dar taman atunci la toate zburătoarele (peste o sută cam erau, nu știu precis) a început să li se facă rău și greață. și, imaginați-vă, cum toate se găinățau și borau pe șioban și pe lap-topul lui, așa cum numai vrăghiile știu…

ce-a urmat, nu știu, pentru că a avut loc o „maaaare schimbare”

p.s. când o „oaie neagră” va învăța să accepte respecte și alte păreri decât cea pe care o are ea?
ca să nu-i numească pe cei care îl susțin pe Pavel Turcu proști. sau pe cei care preferă cărțile tipărite în locul celor electronice – cu acces mai limitat la lumină. sau pe cei care merg la „Patria” – antistataliști… face abstracție de la problemă și atacă persoana.

și acum mă întreb: ce-i mai bine? o turmă sau mai multe „oi negre”?

apropo de limba “patriei”

Ion Surdu — Sun, 10 Jan 2010 08:38:43 +0000

să presupunem că scăpăm de limba rusă. în loc de “spasiba” o să începem să spunem “thanks”. Care-i schimbarea?

amuș se stinge lumina

Ion Surdu — Sat, 09 Jan 2010 19:46:29 +0000

Scriu aceste câteva cuvinte după a doua deconectare de lumină, la interval de 15 minute, în blocul nostru și cele câteva din regiune. de la Ciocana veche, cum s-ar zâși… o! iaca și a treia deconectare s-a produs acum. maladeț. să vedem dacă reușesc să scriu până la următoarea deconectare…

deci, pe 1 decembrie primăria noastră dragă și primitoare de protestatari, a împodobit un întreg bulevard cu luniniț, cu becușoare. așa, ca să șie frumos. ca-n toată europa. la-nceput de sfârșit de an.

da în același timp, aceeași dragă a noastră primărie a uitat că în capitală (municipiu) mai sunt și alte străzi, pe unde oamenii nu doar cască gura, dar pe unde trăiesc, se duc până la magazin… acelea oare nu-s importante? sau în europa ne primesc numai dacă împodobim bulevardul central pe 1 decembrie, celelate străzi lăsându-le în be-e-eznă totală. ca-n ujasticuri

am rămas previzibil de surprins (!) zilele trecute când mă duceam în centru și abia pe la jumătatea străzii Ismail am văzut că ard niște becuri, și acelea foarte timid. în schimb, „pe Ștefan cel Mare” era zâua-aniaza mare.

ca să nu spună lumea „di și freși primaru, uăi?”, o să mă limitez la o înjurătură mută… la adresa primăriei. d.c… te …ești?

p.s. da primăria de cine-i condusă? hai, noapte bună, că amuș se stinge lumina! și nici becu n-ajută…

va muri în închisoare sau în libertate? depinde de o semnătură

Ion Surdu — Wed, 30 Dec 2009 21:20:27 +0000

pe la sfârșitul anului 2006 știrile de la televizor șocau opinia publică (țin minte și eu reacția unor oameni maturi care erau lângă mine atunci), difuzând un subiect „cu camera ascunsă”… era vorba despre „reținerea în flagranat a unei femei care îi cerea unui om să-l ucidă pe fiul său”. mai multe mass media au scris (au relatat) atunci despre acest incident, dar limitându-se la comunicatele de presă oficiale și, deci, crezându-se că Elena Ceban și-ar fi comandat omorul fiului său… ulterior, ea a fost condamnată la 18 ani de pușcărie. TIMPUL a fost unica publicație care a efectuat o investigație, demonstrând contrariul – că de fapt Elena Ceban e victima unor înţelegeri corupte dintre fiul său, angajaţii poliţiei şi ai altor structuri de drept…

pe la sfârșitul anului 2007 am fost și eu la închisoarea de la Rusca… și m-am convins personal că Elena Ceban nu reprezintă vreun pericol social. mai mult, își reținea cu greu emoțiile și privea, printre lacrimi, libertatea de peste gardurile închisorii. era bolnavă. a scos din buzunar o foaie boțită – păstra scrisoarea fiului ei, prin care acela îi cerea să-i cedeze casa…

acum, la sfârșitul anului 2009, în preajma sărbătorilor de iarnă femeia are o șansă să iasă la libertate. TIMPUL a solicitat, printr-un demers oficial, președintelui interimar al RM, Mihai Ghimpu, să o grațieze.
eu zic că nu trebuie să rămânem indiferenți și să ne solidarizăm cu această inițiativă…

p.s. Elena Ceban nu-mi este rudă, nici apropiată. dar imaginați-vă cum ar fi ca un om nevinovat să fie și liber… la început de an.