In ultimele zile m-am uitat la cateva filme, cu titluri cifrate - “The number 23″, “21″, “88 minutes”. Mi-au placut toate. In general, am o simpatie fata de astfel de titluri - simple, codate, mistice…

In “The number 23″ (2007), am intalnit un nou Jim Carrey, fata de genialul actor comic din “Liar, liar”, “Ace Ventura…” sau “Me, Myself & Irene”; desi nu poti sa te uiti la omu’ ista fara sa schitezi un zambet Viata personajului principal din film e amestecata cu cea a altui personaj - e vorba de eroul romanului “The number 23″, carte pe care o primeste drept cadou de la sotia sa. Subiectul cartii reprezinta, de fapt, viata lui J. Carrey (Walter Sparrow), in care numarul 23 e in “centrul atentiei”. Apoi devine o obsesie - un numar care apare mereu in fata. Pentru a scapa de ea, Sparrow trebuie sa-i descifreze taina.

“21″ (2008) este drama unui tanar care vrea sa invete la Harvard, insa nu are banii necesari (300 mii dolari). Dorinta de a invata e atat de mare, incat accepta, pana la urma (chiar daca foarte greu), sa intre in echipa Black Jack, scopul careia era sa lase casinourile din Las-Vegas cu cat mai putini bani. Viata de aici i se da pe plac. Chiar daca isi atinge telul (aduna cei 300mii $), el nu merge la Universitate. In rezultat, cum e si de asteptat, banii ii sunt furati… Aceasta poveste il lasa cu gura cascata pe rectorul Universitatii de la Harvard.

Al Pacino mai are de trait 88 de minute. Insa, cum se intampla in mai toate filmele americane, atata traieste acel care i-a prezis acest verdict. Totusi, un actor, la filmele caruia, sa te tot uiti.