7 ani… RM are nevoie de TIMPUL!
Work&Travel. Din SUA fara diacritice, personal September 12th, 2008
Din cei 7 ani ai TIMPULUI, 4 i-am petrecut alaturi de dansul, iar din cei 4, jumatate de an m-am aflat chiar in redactia ziarului (primul numar din anul 2004 a fost, totodata, si primul numar pe care l-am tinut in mana). Tin minte, eram in autobuzul Chisinau-Voinova, impreuna cu mama, gata sa ne pornim la tara, sa sarbatorim Craciunul. Era 5 ianuarie, o iarna cam friguroasa, cand, in autobuz, s-a urcat o persoana in varsta, care vindea ziare. Auzind de Timpul, am rugat-o pe mama sa-mi dea 3 lei, ca sa-l cumpar. “O, Timpul. Trebuie sa-l cumparam. Profesoara de limba romana ne-o spus ca trebuie sa-l citim”. De atunci am fost de nedespartiti.
Cu TIMPUL mi-am schimbat, de atunci, viziunile, mi-am creat principii… Cred ca TIMPUL este principalul vinovat ce m-a facut sa merg la facultatea de Jurnalism.
Chiar daca acum sunt departe de tara, eu nu mi-am uitat colegii (as fi vrut sa fiu si eu acum la Nisporeni 
). Ma bucur ca am facut parte din aceasta echipa, si vreau sa cred ca mai sunt si ca voi fi. Stiu ca mai am mult de lucru. Adica nu mult, dar foarte mult de lucru ca sa ajung un ziarist bun, de care sa fie mandri si colegii mei.
Ii multumesc aparte dlui Budeanu pentru ca mi-a dat curaj si a avut incredere in mine din prima zi cand am venit la redactie. Johan Straus! :))
Va salut pe toti! Si felicitari cu ocazia celor 7 ani de acasa!
P.S. Cand am intrat in sediul CNN, din Atlanta (una din cele mai mari televiziun din lume), mi-am dat seama ca in SUA presa chiar e o putere. RM are nevoie de TIMPUL, care, in opinia mea (subiectiva, dar sincera), este o putere!
LA MULTI ANI!!!
About
